Elifaz venea din Teman, ţinutul Edomului (vezi Fc 36, 11); numele lui putea să însemne „Dumnezeu zdrobeşte“. Bildad aparţinea tribului Şuah (vezi în Fc 25, 2), probabil înrudit cu Arameii nomazi din sud-estul Canaanului; numele său ar însemna „Iubit al Domnului“. Cât despre Ţofar, al cărui nume, cu înţeles incert, ar putea să însemne „pasăre fremătătoare“ sau „cui ascuţit“ sau „sprinten ca un căprior“ (cf. Paul Scherer), el trăia în ţinutul Naamah (pe care LXX îl transcrie Minaios), în nord-vestul Arabiei. Septuaginta îi menţionează ca înalţi demnitari ai popoarelor lor, demnităţile implicând şi atributul înţelepciunii.