Ebr.: „temător de Dumnezeu“. Grecescul theosevés înseamnă „cinstitor de Dumnezeu“, aşa cum e folosit şi în FA 16, 14. Verbul sévo înseamnă „a onora“, „a venera“, „a cinsti“, cu referire specială la divinităţi, şi numai în al doilea rând, ca sens derivat, poate însemna şi „a se teme“, dar o teamă vecină cu respectul, care, la rându-i, e impus de sentimentul cinstirii. Aşadar, teologic vorbind, fără ca frica de Dumnezeu să fie eliminată sau ignorată, principala legătură a lui Iov cu Dumnezeu este aceea a cinstirii, pe care se întemeiază şi actele rituale relatate în versetul 5.