Ios 22:11
Şi auzind fiii lui Israel, au zis: „Iată, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit jertfelnic la hotarele ţării Canaan, la Galaadul Iordanului, faţă'n faţă cu fiii lui Israel“ c.
Sir 19
CAPITOLUL 19
Despre înfrânare, limbuţie şi dojană. Adevărata şi falsa înţelepciune.
1
Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi;
 cel ce dispreţuieşte puţinul, puţin câte puţin sărăceşte. a
2
Vinul şi femeile îi strică pe bărbaţii înţelepţi;
 cel ce se lipeşte de desfrânate e şi mai de temut;
3
moliile şi viermii îl vor moşteni
 şi omul netemător îşi va pierde viaţa.
4
Cel ce se încrede cu uşurinţă e un om slab de înger b,
 iar cel ce păcătuieşte, sufletului său îi face rău.
5
Cel ce se desfată cu răul va fi osândit,
6
 cel ce urăşte vorbăria lunecă pe lângă rău.
7
Niciodată nu-i repeta altuia ce ţi s'a spus ţie,
 că nu vei pierde nimic;
8
prieten sau duşman, nu spune nimănui
 şi, cât să nu-ţi faci rău, nu da pe faţă;
9
te va asculta, se va păzi de tine
 şi, la o anume vreme, te va urî.
10
Ai auzit o vorbă?: să moară cu tine!;
 fii liniştit: nu te va face să crăpi!
11
Pentru o singură vorbă, nebunul e prins de chinuri,
 aşa precum femeia care naşte prunc. c
12
Săgeată înfiptă în coapsă,
 aşa e o vorbă în pântecele nebunului.
13
Lămureşte-te cu prietenul tău: poate că n'a făcut nimic,
 dar, dacă a făcut ceva, nu va mai face.
14
Lămureşte-te cu aproapele tău: poate că n'a spus nimic
 şi, dacă totuşi a spus ceva, nu va începe din nou.
15
Lămureşte-te cu prietenul tău: vorba de rău nu-i rară, d
 dar nu da crezare la tot ce se spune.
16
E câte unul care-o scrânteşte, dar nu cu dinadinsul:
 cine n'a greşit vreodată cu vorba?
17
Lămureşte-te cu aproapele tău înainte de a ameninţa
 şi fă-i loc legii Celui-Preaînalt.
18
Frica de Domnul e începutul omeniei Lui, e
 iar înţelepciunea Îi câştigă iubirea.
19
Cunoaşterea poruncilor Domnului e rânduiala vieţii;
 cei ce fac după voia Lui culeg pomul nemuririi.
20
Toată înţelepciunea e frica de Domnul
 şi'n toată înţelepciunea e plinirea legii.
21
Servul care-i spune stăpânului: „Nu fac ce mi-ai spus!“,
 chiar dacă pe urmă o face, îl supără pe cel care-l hrăneşte. f
22
Ştiinţa răului g, nu aceasta e înţelepciunea;
 înţelepciunea nu se află în sfatul păcătoşilor.
23
Există un soi de iscusinţă care e urâciune;
 cel lipsit de înţelepciune e un nerod.
24
Mai bun e unul cu minte puţină dar cu frică [de Domnul]
 decât unul doldora de pricepere, dar care calcă legea.
25
Există o iscusinţă subţire, dar totodată nedreaptă,
 şi unul care foloseşte viclenia spre a-şi dobândi dreptatea.
26
E câte unul care merge încovoiat de întristare,
 dar cu lăuntrul plin de vicleşug:
27
îşi ascunde faţa, se face că n'aude
 şi, nebăgat în seamă, ţi se aruncă'n spate.
28
E câte unul prea slab spre a păcătui,
 dar când îi vine bine, face rău.
29
Pe om îl cunoşti după cum arată;
 pe înţelept îl cunoşti de cum dai cu ochii de el;
30
haina omului, dinţii când râde
 şi călcătura omului arată ce e el.