Veşmânt desemnat în Septuaginta prin termenul logêion (derivat din lógos), care înseamnă „avanscenă“ (locul de unde vorbeau actorii teatrului antic), dar şi „tribunal“. Sumara descriere de mai jos conturează o bucată de stofă îndoită, purtată pe piept; în îndoitura ei, ca într'un fel de buzunar, erau adăpostite oracolele Urim şi Tumim, prin mijlocirea cărora marele preot putea să cunoască „judecăţile“ (hotărârile) lui Dumnezeu.