Chivot (
kivotós) traduce un cuvânt ebraic care înseamnă ladă cu capac, cufăr, sicriu. Folosit mai întâi pentru a desemna corabia lui Noe (
Fc 6, 14). Vulgata îl traduce prin
arca = arcă (cu acelaşi înţeles). În cultul creştin ortodox, chivotul este macheta miniaturală a unei biserici, aşezată în altar pe sfânta masă, în care se păstrează Împărtăşania pentru bolnavi. Chivotul mărturiei: semnul (mărturia) prezenţei lui Dumnezeu.