Ies 16:13
Iar dacă s'a făcut seară, s'au ridicat prepeliţe şi au acoperit tabăra; iar dimineaţa, după ce s'a luat roua dimprejurul taberei,
Sol 19
CAPITOLUL 19
Prin Marea Roşie. Egiptul, mai vinovat decât Sodoma. Restaurarea naturii.
1
Dar asupra necredincioşilor s'a abătut pân'la sfârşit o mânie neîndurată,
căci El ştia dinainte ce aveau ei să facă
2
şi că după ce i-au lăsat pe ai Săi să plece şi le-au grăbit ieşirea
se vor răzgândi şi vor începe să-i urmărească.
3
Într'adevăr, când încă nu-şi isprăviseră jelania
şi încă plângeau pe mormintele morţilor lor,
un alt gând nebunesc le-a venit:
ca pe nişte fugari au început să-i urmărească
pe aceia pe care, prin rugăminţi, îi grăbiseră să plece.
4
La aceasta îi împingea destinul a de care erau vrednici
şi care i-a făcut să uite de trecut:
în acest fel, ei îşi adăugau pedeapsa care le mai lipsea
5
şi, în timp ce poporul Tău făcea o călătorie de necrezut b,
aceia au avut parte de o moarte neobişnuită.
6
Aceasta, deoarece întreaga făptură, în însăşi firea ei, primea o nouă alcătuire
supunându-se poruncilor Tale,
pentru ca fiii Tăi să fie păziţi nevătămaţi: c
7
norul care umbrea tabăra,
pământul uscat din care a ţâşnit apă,
Marea Roşie devenită trecătoare fără piedici,
valurile năvalnice, pajişte înverzită,
8
pe unde ocrotiţii mâinii Tale au trecut
cu ochii uimindu-se de minunile Tale.
9
La largul lor erau ca nişte cai
şi zburdau ca nişte miei
cântându-Te pe Tine, Doamne, Cel ce i-ai izbăvit.
10
Din nou, îşi aminteau de cele petrecute în robie,
cum pământul, în loc de animale, a scos la iveală tăuni
şi cum Râul, în loc de peşti, a vărsat mulţime de broaşte.
11
Iar mai apoi au văzut cum păsările se pot naşte şi altfel
când ei, apăsaţi de poftă, au cerut mâncăruri mai gingaşe:
12
spre împlinirea poftei, prepeliţe li s'au ridicat din mare.
13
Dar peste cei păcătoşi s'au abătut pedepsele
– nu fără semnele prevestitoare ale unor fulgere tăioase –
şi după dreptate au pătimit pentru păcatele lor,
de vreme ce cu ură crâncenă se purtaseră faţă de străini.
14
Că unii n'au vrut să-i primească pe necunoscuţii care le veniseră d,
dar aceştia i-au supus robiei pe oaspeţii care le făcuseră bine. e
15
Mai mult: aceia îi primeau pe străini cu duşmănie,
16
pe când aceştia, după ce i-au primit sărbătoreşte pe cei ce se bucurau de aceleaşi drepturi ca şi ei,
i-au supus la cumplite corvezi.
17
Aşa că fost-au ei loviţi cu orbire
– precum aceia la porţile celui drept –
atunci când, învăluiţi de întuneric-beznă,
căutau fiecare un drum către propria lui uşă. f
18
Aşa că stihiile îşi schimbau între ele însuşirile,
precum la un instrument cu coarde notele schimbă măsura,
dar păstrează tonul
– ceea ce se poate vedea limpede din ceea ce s'a petrecut:
19
vietăţi de uscat deveneau vietăţi de apă,
înnotătoarele înaintau spre pământ,
20
focul în apă îşi sporea puterea,
iar apa îşi pierdea însuşirea de a stinge;
21
în schimb, flăcările nu mistuiau carnea animalelor plăpânde ce se apropiau de ele
şi nu topeau dumnezeiasca hrană
ce semăna cu bruma care se topeşte atât de uşor.
22
Tu întru toate, Doamne, Ţi-ai preamărit poporul
şi l-ai umplut de slavă,
nicicând nu l-ai trecut cu vederea,
ci'n toată vremea şi'n tot locul i-ai stat într'ajutor. g