Etimologia cuvântului Paşti (în româneşte, de la grecescul pásha) e necunoscută. Ebraicul pésah e legat de verbul pāsah = „a şchiopăta“, „a sări“, „a juca într'un picior“, „a sări peste“ (a omite), „a cruţa“. Vulgata îl explică: id est transitus Domini = „adică trecerea Domnului“, sens referitor la faptul că Dumnezeu, în noaptea aceea, a trecut (a străbătut) Egiptul. Primul sens s'ar referi la faptul că, trecând, Domnul „a sărit peste“, „a cruţat“ casele fiilor lui Israel. Fără a nega aceste sensuri, literatura patristică raportează cuvântul şi la „trecerea“ lui Israel prin Marea Roşie, adică de la robie la libertate. Evenimentul istoric este, în acelaşi timp, şi o prefigurare: el Îl anticipează pe Iisus Hristos, Cel ce „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi“ (din Canonul Învierii).