Etimologia cuvântului Paşti (în româneşte, de la grecescul pásha) e necunoscută. Ebraicul pésah e legat de verbul pāsah = a şchiopăta, a sări, a juca într'un picior, a sări peste (a omite), a cruţa. Vulgata îl explică: id est transitus Domini = adică trecerea Domnului, sens referitor la faptul că Dumnezeu, în noaptea aceea, a trecut (a străbătut) Egiptul. Primul sens s'ar referi la faptul că, trecând, Domnul a sărit peste, a cruţat casele fiilor lui Israel. Fără a nega aceste sensuri, literatura patristică raportează cuvântul şi la trecerea lui Israel prin Marea Roşie, adică de la robie la libertate. Evenimentul istoric este, în acelaşi timp, şi o prefigurare: el Îl anticipează pe Iisus Hristos, Cel ce din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi (din Canonul Învierii).