Fc 41:41
I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!“,
Ecc 4
CAPITOLUL 4
Asuprirea celor slabi. Moartea e mai bună decât viaţa. Gelozie şi nesaţiu. Nu e bine să fie omul singur. Domniile schimbătoare: deşertăciune.
1Şi m'am întors şi am văzut toate asupririle
care se fac sub soare;
şi iată lacrimile celor asupriţi,
şi nu-i nimeni care să-i aline.
Puterea e'n mâna celor ce asupresc;
nu, nu-i nimeni care să-i aline.
2Şi i-am fericit pe cei morţi
– pe cei ce de-acum au murit –
mai mult decât pe cei vii
– decât pe cei ce sunt încă în viaţă –;
3dar mai fericit decât aceştia
este cel ce încă nu s'a născut,
pentru că el n'a văzut faptele rele
care s'au petrecut sub soare.
4Şi am văzut eu că toată osteneala
şi toată bărbăţia unei fapte
nu sunt decât invidia omului faţă de aproapele său;
aceasta este, şi ea, deşertăciune şi vânare de vânt.
5Nebunul îşi ţine mâinile în sân
şi-şi mânâncă propria sa carne. a
6Mai bun e un pumn plin cu odihnă
decât doi pumni plini cu trudă
şi cu vânare de vânt.
7Şi m'am întors şi am văzut deşertăciune sub soare.
8Există un ins, şi pe un al doilea nu-l are,
nici fiu şi nici frate nu are,
şi el tot nu se opreşte din osteneală
şi ochiul său nu se satură de bogăţii.
Şi, atunci, pentru cine mă ostenesc eu
şi mă lipsesc pe mine însumi de fericire?
Iată că şi aceasta-i deşertăciune
şi nevoinţă rea.
9E mai bine să fie doi decât unul singur,
căci pentru osteneala lor au plată mai bună;
10şi dacă unul cade, fârtatele său îl ridică;
dar vai celui ce este singur când cade,
că el nu are pe un altul care să-l ridice.
11Şi dacă vor dormi doi, le va fi şi cald;
dar unul, el singur, cum se va încălzi?
12Iar de se va ridica unul împotriva lui,
cei doi îi vor ţine piept;
că funia întreită nu se rupe curând.
13Mai bun e un tânăr sărac şi înţelept
decât un rege bătrân şi nemintos
care nu mai ştie ce e purtarea de grijă;
14că el poate ieşi din închisoare să domnească,
cu toate că s'a născut sărac în regatul său. b
15Văzut-am pe toţi cei vii care umblă sub soare
cu un al doilea tânăr care poate sta pe locul celuilalt;
16poporului său întreg nu-i dai de capăt,
lor, tuturor celor ce erau înaintea lui;
dar cei de la urmă nu se vor bucura de el,
căci şi aceasta-i deşertăciune şi vânare de vânt.
17Când mergi în casa lui Dumnezeu, păzeşte-ţi paşii;
apropie-te ca să asculţi,
iar jertfa ta să fie mai bună decât darul nebunilor,
fiindcă ei nu cunosc răul pe care-l fac. c