Toporul în apă. Asediul Samariei; foametea din cetate, al cărei sfârşit e anunţat de către Elisei. | |
1 | Şi au zis fiii profeţilor către Elisei: Iată, locul unde locuim aici la tine e prea strâmt pentru noi. |
2 | Să mergem la Iordan şi să luăm fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo locuinţe. Iar el a zis: Duceţi-vă. |
3 | Dar unul dintre ei i-a zis cu blândeţe: Vino şi tu cu robii tăi! Iar el a zis: Voi veni. |
4 | Şi a mers cu ei, au venit la Iordan şi au început să taie lemne. |
5 | Şi, iată, în timp ce unul reteza o bârnă, toporul i-a scăpat din coadă şi a căzut în apă. Şi el a strigat: Vai, stăpâne, numa' ce-l împrumutasem... ! |
6 | Iar omul lui Dumnezeu a zis: Unde-a căzut? Acela i-a arătat locul, iar el a rupt o bucată de lemn şi a aruncat-o acolo şi a ieşit toporul deasupra. |
7 | Şi i-a zis: Ia-ţi-l! Iar acela şi-a întins mâna şi l-a luat. |
8 | La o vreme, regele Siriei s'a pornit cu război asupra lui Israel. Şi s'a sfătuit cu servii săi, zicând: Îmi voi aşeza tabăra în cutare loc a. |
9 | Atunci Elisei a trimis la regele Israelului, zicând: Fereşte-te să treci prin locul acela, căci Sirienii sunt ascunşi acolo. |
10 | Iar regele Israelului a trimis la locul pe care i-l spusese Elisei şi s'a ferit pe sine, nu o dată şi nu de două ori. |
11 | Faptul acesta a tulburat sufletul regelui Siriei. El i-a chemat pe servii săi şi le-a zis: Oare nu-mi veţi spune cine mă vinde regelui lui Israel? |
12 | Dar unul din servii săi a zis: Nu, o, rege, domnul meu!; ci profetul Elisei, care se află în Israel, el îi spune regelui lui Israel toate cuvintele pe care tu le grăieşti în cămara ta de taină. |
13 | Acela a zis: Mergeţi şi vedeţi unde se află, iar eu voi trimite şi-l voi prinde. Iar ei i-au spus: Iată, în Dotan b. |
14 | Atunci el a trimis acolo călăreţi şi care de luptă şi o oaste puternică; şi au venit noaptea şi au împresurat cetatea. |
15 | Iar servul lui Elisei s'a sculat dimineaţa devreme şi a ieşit afară; şi, iată, cetatea era înconjurată de oaste şi de cai şi de care de luptă... Şi i-a zis: O, stăpâne, ce vom face? |
16 | Iar Elisei i-a zis: Nu te teme, fiindcă cei ce sunt cu noi îs mai mulţi decât cei ce sunt cu ei. |
17 | Şi s'a rugat Elisei şi a zis: Doamne, deschide-i robului Tău ochii să vadă! Şi Domnul i-a deschis ochii, iar el a văzut; şi, iată, muntele plin: cai şi care de foc erau împrejurul lui Elisei c. |
18 | Şi cum ei [Sirienii] se coborau spre el, el I s'a rugat Domnului şi a zis: Loveşte-i pe oamenii aceştia cu orbire! Şi [Domnul] i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. |
19 | Atunci Elisei le-a zis: Nu aceasta este cetatea şi nu aceasta e calea; veniţi după mine, iar eu vă voi duce la omul pe care îl căutaţi. Şi i-a dus în Samaria. |
20 | Şi a fost că după ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide-le ochii să vadă! Şi Domnul le-a deschis ochii, ei au văzut, şi, iată, erau în mijlocul Samariei... |
21 | Când i-a văzut, regele lui Israel a zis către Elisei: Nu cumva trebuie să-i ucid, părinte? |
22 | Dar el a zis: Nu-i ucide, decât doar dacă i-ai prins cu sabia ta şi cu arcul tău ca să-i omori; dimpotrivă, pune-le dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi să se ducă la stăpânul lor. |
23 | Şi le-a pus dinainte un prânz mare, ei au mâncat şi au băut, el le-a dat drumul, iar ei s'au întors la stăpânul lor. Şi n'au mai venit pâlcurile de jaf din Siria în ţara lui Israel d. |
24 | Şi a fost că, după aceasta, fiul lui Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns întreaga oştire şi s'a suit şi a împresurat Samaria. |
25 | Şi foamete mare s'a făcut în Samaria; şi, iată, atât de mult au ţinut-o împresurată, încât o căpăţână de măgar ajunsese la preţul de cincizeci e de sicli de argint, iar un sfert de cab f de găinaţ de porumbel [se vindea] cu cinci sicli de argint. |
26 | Odată, când regele lui Israel mergea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: O, rege, domnul meu, ajută-mă! |
27 | Iar regele i-a zis: Dacă Domnul nu te ajută, cum să te ajut eu?: din arie, de la teasc?.... |
28 | Şi a întrebat-o regele: Ce e cu tine? Iar ea a zis: Această femeie mi-a zis: Dă-l pe fiul tău, şi-l vom mânca astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine. |
29 | Aşa că l-am fript pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar a doua zi i-am spus: Dă-l pe fiul tău, ca să-l mâncăm!... Dar ea şi-a ascuns fiul g. |
30 | Şi a fost că dacă regele lui Israel a auzit cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele mergând pe zid, şi a văzut poporul că, pe dedesubt, el purta pe trup pânză de sac h. |
31 | Şi a zis regele: Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă astăzi capul lui Elisei îi va rămâne pe umeri! i |
32 | Elisei şedea în casa lui, împreună cu bătrânii, când regele a trimis la el un om. Dar mai înainte ca acel sol să fi sosit la Elisei, acesta le-a zis bătrânilor: Ştiţi voi că acest fiu de ucigaş j a trimis să-mi ia capul? Vedeţi ca, de îndată ce solul va fi intrat, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă: nu cumva în urma lui se aud paşii stăpânului său? |
33 | Şi'n timp ce încă vorbea cu ei, solul a venit la el şi i-a zis: Iată, răul acesta e de la Domnul; ce să mai aştept eu de la Domnul? |