Literal: un Om. Pasaj devenit celebru, nu numai prin aura sa de mister, ci şi prin implicaţiile teologice. În literatura patristică (Origen, Fericitul Ieronim, Sf. Ioan Hrisostom) lupta lui Iacob cu Dumnezeu este un simbol al luptei duhovniceşti şi al puterii pe care o poate avea rugăciunea stăruitoare. Într'un plan duhovnicesc mai adânc, Dumnezeu acceptă bucuros să fie „constrâns“ de stăruinţa şi lupta omului care vrea să facă din El un prizonier, aşa cum Iacob L-a „silit“ să-i dea binecuvântarea. „Împărăţia cerurilor se ia prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc“ (Mt 11, 12). În poezia românească ideea (şi experienţa) sunt rostite splendid de V. Voiculescu: „Oho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, /Te ţin prizonier... / Bine, zâmbi El, ţine-Mă o clipă: / Ah, gemui, pier... / O clipă inima mi se făcuse cer“. (Prizonierul).