Fc 27:29
Slujească ţie popoarele, închine-se căpeteniile înaintea ta; stăpân să fii peste fraţii tăi, închine-se ţie feciorii mamei tale; blestemat să fie cel ce te va blestema, binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!“
Nm 22
CAPITOLUL 22
Istoria lui Balaam.
1Şi dac'au plecat de acolo, fiii lui Israel şi-au pus tabăra la apus de Moab, lângă Iordan, în faţa Ierihonului.
2Iar Balac, fiul lui Sefor, a văzut tot ceea ce Israel le făcuse Amoreilor.
3Şi tare s'a'nfricoşat Moab de poporul acesta, pentru că era mult la număr; şi s'a'ngrozit Moab în faţa fiilor lui Israel.
4Şi a zis Moab către bătrânii Madianului a: „Gloata asta va'nghiţi acum tot ce e'mprejurul nostru aşa cum înghite boul verdeaţa de pe câmp“. La vremea aceea însă rege al Moabiţilor era Balac, fiul lui Sefor.
5Acesta a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, în Petor – care se află pe Râu b, în ţara fiilor poporului său – ca să-l cheme, spunându-i: „Iată, a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă'mpotriva mea.
6Vino deci acum şi blesteamă-mi poporul acesta, că-i mai tare decât mine; poate că atunci voi fi în stare să ucid o parte din el şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că cel pe care tu îl binecuvintezi este binecuvântat şi cel pe care tu îl blestemi este blestemat“ c.
7S'au dus deci bătrânii din Moab şi bătrânii din Madian cu mâinile pline de daruri pentru vrăji d; şi ajungând la Balaam, i-au spus cuvintele lui Balac.
8Iar el le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte, iar eu vă voi răspunde prin ceea ce-mi va spune Domnul“. Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Balaam.
9Atunci a venit Dumnezeu la Balaam e şi a zis: „Ce e cu oamenii aceştia care sunt la tine?“
10Iar Balaam a zis către Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună:
11Iată, a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă'mpotriva mea; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară“.
12Dumnezeu însă a zis către Balaam: „Nu te vei duce cu ei şi nici nu vei blestema poporul acela, că este binecuvântat“.
13Dimineaţa s'a sculat Balaam şi a zis către bătrânii lui Balac: „Duceţi-vă la stăpânul vostru, că nu mă lasă Dumnezeu să merg cu voi“.
14Sculându-se deci căpeteniile Moabului, au venit la Balac şi i-au spus: „Balaam n'a vrut să vină cu noi“.
15Atunci Balac a trimis alţi bătrâni, mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia.
16Şi venind aceştia la Balaam, i-au zis: „Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Rogu-te, nu pregeta să vii până la mine,
17căci cu cinste mare te voi cinsti şi-ţi voi face toate câte-mi vei spune, numa' vino de-mi blesteamă poporul acesta“.
18Iar Balaam, răspunzând, a zis către bătrânii lui Balac: „Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu pot să calc porunca Domnului Dumnezeului meu şi să fac ceva mic sau mare, după bunul meu plac.
19Acum însă rămâneţi şi voi aici peste noapte, ca să ştiu ce-mi va mai spune Domnul“.
20Şi a venit Dumnezeu la Balaam noaptea şi i-a zis: „De vreme ce oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar numai ceea ce-ţi voi spune Eu, aceea să faci!“
21A doua zi s'a sculat Balaam, şi-a pus samarul pe asina sa şi s'a dus cu bătrânii Moabului.
22Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s'a dus, iar îngerul lui Dumnezeu f s'a sculat ca să-l împiedice în timp ce el şedea pe asina sa, însoţit de două slugi ale sale.
23Asina l-a văzut atunci pe îngerul lui Dumnezeu proptit în drum, cu sabia ridicată'n mână; asina s'a abătut din drum şi a luat-o pe câmp; iar el îşi bătea asina cu toiagul, ca s'o întoarcă la drum.
24Dar îngerul lui Dumnezeu a stat în drumeagul dintre răzoarele viilor, cu gard într'o parte şi gard în cealaltă;
25iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s'a tras către gard şi i-a strâns lui Balaam piciorul în gard, iar el a'nceput din nou s'o bată.
26Îngerul lui Dumnezeu însă a mers mai departe şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la stânga.
27Iar asina, văzându-l pe îngerul lui Dumnezeu, s'a culcat sub Balaam; şi s'a mâniat Balaam şi-şi bătea asina cu toiagul.
28Dar Dumnezeu a deschis gura asinei, iar ea a zis către Balaam: „Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?“
29Iar Balaam a zis către asină: „Pentru că ţi-ai râs de mine; de-aş fi avut cuţit în mână, pe loc te-aş fi ucis“.
30A zis asina către Balaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care-ai umblat din tinereţile tale şi până'n ziua de azi? Crezi oare că din nesăbuinţă ţi-am făcut ţie asta?“ Iar el a zis: „Nu“.
31Atunci Dumnezeu a deschis ochii lui Balaam, iar acesta l-a văzut pe îngerul Domnului proptit în drum, cu sabia ridicată'n mână; şi s'a plecat şi s'a'nchinat în faţa lui.
32Iar îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „De ce ţi-ai bătut acum asina pentru a treia oară? Iată, eu am ieşit să te împiedic, deoarece acest drum al tău nu-mi e pe plac;
33şi asina, văzându-mă, de trei ori s'a abătut pân'acum de dinainte-mi; dacă ea nu s'ar fi abătut, acum eu pe tine te-aş fi ucis, iar pe ea aş fi cruţat-o“.
34Zis-a Balaam către îngerul Domnului: „Păcătuit-am, că n'am ştiut că tu erai proptit în drumul meu. Iar acum, dacă asta nu-ţi place, mă voi întoarce“.
35Zis-a îngerul lui Dumnezeu către Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar să grăieşti numai ceea ce-ţi voi spune eu!“ Şi s'a dus Balaam cu bătrânii lui Balac.
36Când a auzit Balac că vine Balaam, i-a ieşit în întâmpinare în oraşul moabit care este lângă hotarul de la Arnon, chiar la hotar.
37Şi a zis Balac către Balaam: „Oare n'am trimis eu la tine să te cheme? De ce n'ai venit la mine? Crezut-ai cumva că eu nu pot să te cinstesc?“
38Şi a zis Balaam către Balac: „Iată, am venit la tine. Crezi tu că eu pot acum să-ţi spun orice? Cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură, pe acela-l voi grăi!“
39Apoi s'a dus Balaam cu Balac şi au venit la Kiriat-Huţot.
40Atunci a'njunghiat Balac oi şi boi şi i-a trimis lui Balaam şi bătrânilor care erau cu el.
41Şi a fost că a doua zi de dimineaţă l-a luat Balac pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal g, şi i-a arătat de acolo o parte din popor.