Fc 22:02
Şi [Dumnezeu] i-a zis: „Ia-l pe fiul tău cel dorit, Isaac, cel pe care-l iubeşti, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo ardere-de-tot pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu!“
4Rg 3
CAPITOLUL 3
Ioram, rege peste Israel.
1Ioram, fiul lui Ahab a, a început să domnească în Israel în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda, şi a domnit doisprezece ani.
2El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, deşi nu ca tatăl său, şi nici ca mama sa b; el a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său,
3dar s'a lipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască, şi de ele nu s'a îndepărtat.
4Meşa, regele Moabului, avea turme multe; şi din ele îi dădea regelui lui Israel, la începutul [fiecărui an] câte o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci netunşi c.
5Şi a fost că după ce a murit Ahab, regele Moabului s'a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.
6În ziua aceea, regele Ioram a ieşit din Samaria şi l-a numărat pe Israel d.
7Şi a mers şi a trimis la Iosafat, regele lui Iuda, zicând: „Regele Moabului s'a răzvrătit împotriva mea; vei merge oare cu mine la război împotriva Moabului?“ Iar acela a zis: „Mă voi ridica; cum eşti tu, aşa sunt şi eu; cum sunt eu, aşa eşti şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa-s şi caii tăi“.
8Şi a mai zis: „Pe ce cale mă voi urca?“ Acela i-a răspuns: „Pe calea pustiei Edomului“.
9Şi au pornit regele lui Israel şi regele lui Iuda şi regele Edomului şi au înconjurat cale de şapte zile e; dar nu era apă pentru tabără, şi nici pentru animalele pe care le aveau cu ei.
10Atunci regele lui Israel a zis: „Ah, că Domnul i-a chemat pe cei trei regi ca să-i dea în mâna Moabului!...“.
11Dar Iosafat i-a zis: „Oare nu se află pe-aici vreun profet de-al Domnului, pentru ca prin el să-L întrebăm pe Domnul?“ A răspuns unul din servii regelui lui Israel, zicând: „Aici se află Elisei, fiul lui Safat, cel care turna apă pe mâinile lui Ilie f“.
12Iosafat a zis: „În el e cuvântul Domnului!“ Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şi regele Edomului s'au coborât la el.
13Iar Elisei a zis către regele lui Israel: „Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale...!“. Dar regele lui Israel i-a zis: „Oare de aceea i-a chemat Domnul pe aceşti trei regi, ca să-i dea în mâinile lui Moab?“
14Iar Elisei a zis: „Viu este Domnul Puterilor, Căruia eu Îi stau înainte, că dacă nu l-aş avea în vedere pe Iosafat, regele lui Iuda, nu m'aş fi uitat spre tine şi nu te-aş fi văzut.
15Acum, însă, aduceţi-mi un cântăreţ de harpă!“ Şi a fost că'n timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a venit peste el g.
16Şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Faceţi în valea aceasta gropi, gropi...
17Căci aşa grăieşte Domnul: – Nu veţi vedea vânt, şi nici ploaie nu veţi vedea, dar valea aceasta se va umple de apă; şi veţi bea, voi şi turmele voastre şi cirezile voastre.
18Uşor lucru este acesta în ochii Domnului; Eu îl voi da pe Moab în mâna voastră;
19veţi lovi fiecare cetate puternică şi veţi doborî fiece copac bun şi veţi astupa toate izvoarele de apă, iar fiece ogor bun îl veţi strica cu pietre“.
20Şi a fost că dimineaţa, la vremea când se aducea jertfa, iată că ape veneau dinspre Edom, că s'a umplut pământul de apă.
21Şi toţi Moabiţii au auzit că regii s'au ridicat cu război împotriva lor; şi se strigau unii pe alţii – cei încinşi cu arme – şi stăteau pe hotar.
22Şi s'au sculat dis-de-dimineaţă; şi soarele răsărea peste ape, iar Moabiţii, din partea cealaltă, vedeau apele roşii ca sângele.
23Şi au zis: „Acesta-i sânge de sabie: regii s'au bătut între ei, fiecare lovindu-l pe aproapele său... Acum, la pradă, Moab!...“.
24Şi au intrat în tabăra lui Israel; iar Israel s'a ridicat şi i-a lovit pe Moabiţii care fugeau din faţa lor; şi a pătruns urmărindu-i şi lovindu-i pe Moabiţi.
25Şi le-au dărâmat cetăţile; şi fiecare om şi-a aruncat piatra pe fiece ogor bun, până l-a umplut; şi au astupat fiece izvor de apă şi au doborât fiece copac bun, până ce n'au mai lăsat decât pietre de ziduri dărâmate; iar aruncătorii cu praştia au înconjurat [cetatea] şi au lovit-o h.
26Atunci regele Moabului, văzând că războiul se întorcea împotrivă-i, a luat şapte sute de oameni cu săbiile trase, ca să-şi taie drum spre regele Edomului; dar n'au izbutit.
27Atunci l-a luat pe fiul său cel întâi-născut – cel pe care avea să-l pună rege în locul său – şi l-a adus drept ardere-de-tot pe zid. Şi mare căinţă s'a făcut asupra lui Israel i; şi au plecat de la el şi s'au întors în propria lor ţară.