T. M.: Evreu – Ebreu (în greacă, Evrāios): descendent al lui Ever, urmaşul lui Sem (vezi 10, 21; 11, 14). Septuaginta traduce ebraicul brim prin perátes = „cel ce vine din cealaltă parte“ (a Eufratului). Versiunile româneşti din 1688 şi 1914 îl redau prin „trecutul“ şi „trecătorul“, ceea ce îl apropie de variantele etimologice ce semnifică „rătăcitor“, „pribeag“, „nomad“. Sensul primar pare a nu fi etnic, ci sociologic. Ca etnie, în V. T. cuvântul „Evreu“ e echivalent cu „Israelit“.