T. M.: şi s'a făcut omul fiinţă vie. S'a făcut: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă. În LXX: şi s'a făcut omul întru suflet viu (
eis psyhín zoosãn), care poate fi tradus şi: întru suflet care trăieşte, adică nemuritor. Sufletul omului (altceva decât viaţa) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi absorbit: particula
eis înseamnă şi întru (înlăuntru) şi spre (direcţie, scop). În
1 Par 12, 19 se spune că Duhul l-a îmbrăcat pe Amasai, care a rostit o profeţie: tot astfel pe Ghedeon (
Jd 6, 34). Acest
endýo înseamnă a îmbrăca, cu sensul de a lua complet în stăpânire; a se îmbrăca = a intra în posesia cuiva sau a ceva. În acest sens duhovnicesc îl va folosi Pavel în
Rm 13, 14: îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, în
Ga 3, 27: în Hristos v'aţi îmbrăcat şi în
Col 3, 12: îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de'ndurare, de bunătate. Aşadar, omul nu e o simplă fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este ontologic apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz).