„A izvodi“ îl traduce pe grecescul árho = „a face (ceva) primul“, „a face (ceva) pentru prima oară“; „a începe“; prin extensie: „a crea“ (ca act pur, fără o altă determinare, spre deosebire de „a face“, care presupune o creaţie elaborată – uneori în trepte –, potrivit unui plan). Ultima propoziţie are o funcţie apoziţională, ea explicând cum a făcut Dumnezeu lumea: creând-o din nimic, de vreme ce „a face“ (a crea efectiv) devine simultan cu „a izvodi“ (a crea în imaginaţie modelul arhetipal). Prin această nuanţă, textul de faţă îl anticipează cu mult pe cel din 2 Mac 7, 28.