Ca adjectiv, kalós înseamnă „frumos“ (vv. 4 şi 31); ca adverb, înseamnă „bine“ (vv. 8, 10, 12, 18, 21 şi 25). „Lumina frumoasă“ e opţiunea exegetică a Sfântului Vasile cel Mare. „Frumos“ şi „bine“, laolaltă, induc ideea de „armonie“.