T. M.: „... au aruncat Pur, adică sorţul“. „Pur“: cuvânt de origine asiriană, al cărui echivalent ebraic era „sorţ“ sau „zar“ (prin sorţi se consultau zeii sau astrele spre a se vedea care va fi ziua cea mai potrivită pentru plănuitul pogrom). Cuvântul „Pur“ va da numele sărbătorii Purim (vezi 9, 26-32).