Ecc 02:26
Căci omului care-i bun înaintea feţei Sale
El îi dă înţelepciune
şi cunoaştere şi veselie;
iar celui păcătos îi dă nevoinţa de a umbla să adune
pentru ca să-i dea celui ce-i place lui Dumnezeu;
iată că şi aceasta-i deşertăciune şi vânare de vânt.
Iov 32
CAPITOLUL 32
Cuvântul lui Elihu.
1Iar cei trei prieteni au încetat şi ei să mai vorbească împotriva lui Iov, căci în faţa lor era drept.
2Atunci s'a mâniat Elihu al lui Varahiil Buzitul a, din spiţa lui Ram b din ţara Ausitei c; şi foarte s'a mâniat el pe Iov, din pricină că acesta pretindea că e drept în faţa Domnului;
3dar el s'a mâniat foarte şi pe cei trei prieteni, din pricină că ei nu fuseseră în stare să-i ţină piept lui Iov cu răspunsurile lor şi-l copleşiseră [doar cu învinuirea] de a fi fost necredincios.
4Elihu se aştepta ca ei să-i răspundă lui Iov, ca unii ce erau mai vechi de zile decât el.
5Dar când Elihu a văzut că'n gura celor trei bărbaţi nu mai era nici un răspuns, atunci i s'a aprins mânia.
6Şi răspunzând Elihu al lui Varahiil Buzitul, a zis:

„De vreme ce-s mai tânăr, iar voi sunteţi bătrâni,
  eu am păstrat tăcere,
  temându-mă ca'n faţă să spun şi eu ce ştiu.
7
Şi-am zis: Nu vârsta este în drept să glăsuiască,
  şi nici cei grei de zile cunosc înţelepciunea,
8
ci duh e'n pământeni;
  suflarea, ea învaţă, a Celui-Preaputernic d.
9
Nu cei cu număr mare de ani sunt înţelepţi,
  şi nici bătrânii-s cei ce ţin judecata'n palmă.
10
De-aceea v'am zis vouă: – Luaţi-mă'n aminte,
  şi-am să vă spun ce ştiu,
11
să-mi fiţi auz în graiuri, ca'n grai să m'ascultaţi.
  Eu v'ascultai voroava, dar pân'la mintea voastră e,
  adică până unde e sfadă pe cuvinte.
12
Din graiurile voastre gândeam că voi pricepe,
  dar, iată, nu-i nici unul să-l fi rămas pe Iov,
  din voi nu, nu-i nici unul să-i fi răspuns la vorbă,
13
ca să nu ziceţi: – Domnul, cu-a Lui învecinare,
  prin El înţelepciunea ascunsă am aflat-o!;
14
şi v'aţi întors la omul ca om dintotdeauna
  grăind cuvinte câte...
15
Şi, vai, se'nspăimântară, mai mult n'au mai răspuns,
  cuvinte'mbătrânite li se'ncleiau în gură.
16
Şi-am stat întru răbdare, căci n'am vrut să vorbesc,
  de vreme ce ei stat-au pe loc făr' să răspundă.
  Acuma voi răspunde şi eu, măcar în parte.“

17Şi răspunzând Elihu, a zis:

18
„Grăi-voi dimpotrivă; că plin sunt de cuvinte,
  că duhul meu lăuntric mă pierde şi-mi dă ghies;
19
lăuntrul meu e parcă burduf cu must ce fierbe,
  cazan în clocotire ce-i gata să irumpă.
20
Grăi-voi deci din buze, ca să-mi aduc odihnă;
21
că nu-mi va fi ruşine să stau cu omu'n faţă,
  nici silă nu-mi va face să văd un pământean;
22
că nu mă ştiu să-i laud cuiva înfăţişarea;
  de-i altfel, atunci viermii m'or roade şi pe mine.