Dt 32:23
Rele voi aduna asupră-le
şi'ntru ei Îmi voi sfârşi săgeţile toate.
Iov 16
CAPITOLUL 16
Răspunsul lui Iov.
1Atunci Iov a răspuns, grăind:
2
„Eu lucruri ca acestea am auzit destule;
  voi sunteţi, toţi, o tagmă de bieţi mângâietori.
3
Ce dar? găseşti vreo noimă acestor vorbe'n vânt?
  sau cine te împunge în coastă să răspunzi?
4
Din parte-mi, cred că şi eu aş cuvânta ca voi
  de-ar fi sufletul vostru în locul alui meu;
  şi eu asupra voastră m'aş năpusti cu vorbe
  şi-apoi, asemeni vouă, aş clătina din cap;
5
de-ar fi atâta vlagă scorţoasă'n gura mea,
  n'aş pregeta o clipă din buze să-mi dau drumul.
6
Dar, de vorbesc, ce'nseamnă?: nu mă mai doare rana?
  sau, dacă tac, înseamnă că nu mă mai rănesc?
7
Dar azi Tu ai în mine un biet nebun, sleit,
8
şi Te-ai pornit asupră-mi, să-mi fiu de mărturie;
  în mine se ridică minciuna ce mă paşte,
  minciuna ce'mpotrivă-mi din faţă mi-a răspuns. a
9
Mânia Lui stârnită m'a prăbuşit în praf
  şi dinţii Şi-i scrâşneşte-mpotrivă-mi de deasupra;
  haidăii Lui şi-aruncă săgeţile spre mine,
10
cu ghimpii cătăturii spre mine-au năvălit,
  cu straşnice ţepuşe mi-au înţepat genunchii,
  grămadă toţi, deodată, s'au aruncat asupră-mi.
11
Că Domnu-a vrut 'mă aibă în mână cel nedrept
  şi tot El mă aruncă la cei nelegiuiţi.
12
Eu vieţuiam în pace şi El m'a risipit,
  prinzându-mă de chică m'a rupt în bucăţele
  şi m'a'nălţat deasupra aşa cum pui o ţintă;
13
o armie de suliţi roieşte'n jurul meu,
  cu nemilostivire'n rărunchii mei se-aruncă
  şi tot cu ne'ndurare pe jos îmi varsă fierea b.
14
Durere pe durere m'au prăbuşit în praf,
  puternici şi puternici au alergat asupră-mi.
15
Pe trupul meu cusură o volbură de sac,
  tăria frunţii mele în pulbere se stinse.
16
De-atâta plâns fierbinte m'am opărit pe pântec,
  dar peste gene – umbră;
17
că nici o strâmbătate în mâini eu nu aveam,
  iar ruga mea, curată.
18
Pământule, n'ascunde al trupului meu sânge,
  nimic să nu-i stea'n cale, rotund, strigării mele!
19
Dar martorul meu, iată, de-acuma este'n ceruri,
  şi-acolo'n cele'nalte am eu o mărturie. c
20
Ajunsu-mi-a la Domnul [în ceruri] rugăciunea,
  'naintea feţei Sale pătrunde ochiul meu.
21
Să-i fie apărare lui, omului, la Domnul,
  şi-aproapelui său fie-i, de-asemeni, fiul omului. d
22
Că anii, câţi la număr mai fi-vor, mi se duc,
  şi voi porni pe drumul cel fără de'nturnare.