Dt 32:15
A mâncat Iacob şi s'a săturat
şi s'a lepădat de Cel-Iubit,
s'a îngroşat, s'a îngrăşat şi s'a lăbărţat
şi L-a părăsit pe Dumnezeu Cel ce l-a făcut
şi s'a'ndepărtat de la Dumnezeu, mântuitorul său.
Is 17
Profeţie asupra Damascului şi a lui Efraim. Sfârşitul idolatriei. Grădini pentru zeii străini.
1Cuvânt împotriva Damascului:
Iată, Damascul va fi scos din numărul cetăţilor
şi va deveni o căzătură:
2
părăsit pe totdeauna,
să fie el ţarc şi loc de odihnă pentru turme,
că nu va fi nimeni care să meargă după ele.
3
Şi nu va mai fi el loc întărit unde să scape Efraim,
şi regat nu va mai fi în Damasc
sau vreo rămăşiţă de-a Sirienilor;
că nu eşti tu mai bun decât fiii lui Israel
sau decât însăşi slava lor;
acestea zice Domnul Atotţiitorul.
4
În ziua aceea fi-va căderea măririi lui Iacob,
iar îmbelşugarea slavei lui se va clătina.
5
Şi va fi ca şi cum cineva ar aduna grâne stând
şi ar secera grăunţele spicelor;
va fi ca şi cum cineva ar aduna spice într'o vale'nţelenită;
6
ca şi cum într'însa ar rămâne paie,
ca şi cum ar fi nişte boabe într'un măslin,
două-trei pe vârf
sau patru-cinci rămase pe crengi;
aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.
7În ziua aceea omul se va încrede în Cel ce l-a făcut şi ochii lui vor căta către Sfântul lui Israel.
8Şi ei nu-şi vor mai pune nădejdea în capişti şi nici în idolii lor, pe care degetele lor i-au făcut, şi nu vor mai căta spre copaci, şi nici la urâciunile lor.
9
În ziua aceea cetăţile voastre vor fi părăsite,
aşa cum Amoreii şi Heteii şi le-au părăsit pe ale lor
din faţa fiilor lui Israel,
şi vor fi pustii.
10
Pentru că tu L-ai părăsit pe Dumnezeu, Mântuitorul tău,
şi nu ţi-ai adus aminte de Domnul, ajutătorul tău;
de aceea vei sădi răsad ce nu răsare
şi sămânţă care nu dă rod;
11
în ziua'n care vei sădi, te vei înşela;
dar dacă semeni dimineaţa, sămânţa va răsări a seceriş;
e ziua'n care vei dobândi o moştenire
şi, ca un părinte, vei dobândi moştenire pentru fiii tăi.
12
Vai mulţimii neamurilor nenumărate!
Ca marea învolburată, aşa veţi clocoti,
şi vigoarea multor neamuri va avea vuietul apelor;
13
neamuri multe ca apa multă,
ca atunci când apele umflate se pornesc furioase şi-l duc departe,
şi el e alungat ca praful de pleavă ce se vântură'n vânt
şi ca pulberea roţii rotită'n vântoasă:
14
curând asupra serii, şi plângere va fi;
'nainte de-a fi ziuă, nimic nu va mai fi.
Aceasta va fi partea celor ce v'au jefuit
şi moştenirea celor ce v'au moştenit.