Ambiguitatea Textului Masoretic a provocat traduceri diferite: Tu azi ai întărit (confirmat) că Domnul e Dumnezeul tău (KJV); Tu azi ai mărturisit că Domnul e Dumnezeul tău (RSV); Tu ai obţinut azi de la Domnul această mărturisire, că El va fi Dumnezeul tău (BJ); Pe Domnul L-ai adus tu astăzi să declare că El devine Dumnezeul tău (TOB); Astăzi ai mărturisit tu Domnului că El va fi Dumnezeul tău (ed. rom. 1936); Astăzi te-ai spovedit înaintea Domnului că El îţi va fi Dumnezeu (GALA). În formularea de faţă prevalează socotinţa că în nici o parte a Bibliei nu se spune că legământul dintre Iahvé şi Israel ar constitui un contract între doi parteneri egali. Nici Septuaginta nu spune aceasta, dar folosirea verbului a alege pune un accent special pe faptul că, deşi Dumnezeu este iniţiatorul, Cel ce alege primul, totuşi El îi respectă omului libertatea de a opta între alegerea lui Dumnezeu şi propria sa alegere. E drama căderii omului şi, în continuare, drama lui Israel, dar şi maiestatea omului de a avea dumnezeiasca însuşire a libertăţii. Notăm şi faptul că verbul airéo, folosit foarte rar (de numai 9 ori) în Vechiul Testament, înseamnă în primul rând a prinde în mâini, a apuca (ceva sau pe cineva), şi numai în al doilea rând a alege. De aici: a-L alege pe Dumnezeu înseamnă, de fapt, şansa de a-L avea în mână, de a-L păstra pentru tine. Este ceea ce exprimă, cum am mai arătat, V. Voiculescu în poezia Prizonierul: Oho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, / Te ţin prizonier... (...) O clipă inima mi se făcuse cer. Evident, e vorba de o experienţă mistică. În legătură cu aceasta însă vom reţine şi faptul că airéo e folosit aici în locul verbului eklégo = a alege. Vecinul acestuia e substantivul eklogé = alegere, dar înrudit cu acesta din urmă e substantivul eklógesis = căutare. Aşadar, opţiunea omului pentru Dumnezeu este, în fapt, rezultatul (deseori subconştient) al unei căutări. A alege devine sincron cu a fi aflat, şi aşa se explică încrâncenarea mistică prin care omul Îl ţine pe Dumnezeu în mână.