Dt 19:12
atunci bătrânii cetăţii lui vor trimite şi-l vor lua de acolo şi-l vor da pe mâna rudelor mortului, iar acestea îl vor ucide.
2Rg 14
CAPITOLUL 14
Întoarcerea lui Abesalom.
1Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că inima regelui s'a întors spre Abesalom,
2a trimis Ioab la Tecoa şi a luat de acolo o femeie isteaţă şi i-a zis: „Plângi, îmbracă-te cu haine de jale şi nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care jeleşte de multe zile pentru un mort;
3şi du-te la rege şi vorbeşte-i aşa:...“. Şi Ioab i-a spus ce avea să zică.
4Aşa că femeia din Tecoa a venit la rege şi a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat, zicând: „Ajutor, o, rege, ajutor!“
5Iar regele i-a zis: „Ce e cu tine?“ Iar ea a zis: „Sunt femeie văduvă, căci mi-a murit bărbatul.
6Roaba ta avea doi feciori, iar aceştia s'au sfădit în ţarină şi nu era cine să-i despartă, aşa că unul dintre ei l-a lovit pe celălalt, fratele lui, şi l-a omorât.
7Şi, iată, toate rudele s'au ridicat împotriva roabei tale, zicând: – Dă-ni-l pe acela care şi-a ucis fratele şi-l vom ucide pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis, şi-l vom nimici chiar şi pe moştenitorul lui!... Şi astfel vor ei să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, aşa încât bărbatului meu să nu-i rămână urmaş sau nume pe faţa pământului“.
8Atunci regele i-a zis femeii: „Mergi sănătoasă la casa ta, iar eu voi da porunci pentru tine“.
9Iar femeia din Tecoa a zis către rege: „O, rege, domnul meu, asupra mea să fie vina, şi asupra casei tatălui meu, iar regele şi tronul său să fie fără vină!“ a
10Regele i-a zis: „Cine este cel ce vorbeşte împotrivă-ţi? Adu-l la mine, şi nimeni nu se va mai atinge de el b!“
11Iar femeia a zis: „Aducă-şi dar aminte regele de Domnul, Dumnezeul său, atunci când rudele de sânge se vor aduna să strige, şi să nu-l lase pe fiul meu pradă pierzaniei“. Şi a zis regele: „Viu este Domnul de va cădea pe pământ un fir din părul fiului tău!“
12Şi a zis femeia: „Atunci, grăiască roaba ta o vorbă către domnul meu, regele!“ El a zis: „Grăieşte!“
13Atunci a zis femeia: „De ce ai cugetat tu aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Cuvântul acesta, ieşit din gura regelui, e ca o greşală făcută de el însuşi, aceea de a nu-l mai întoarce regele pe cel izgonit.
14Căci noi cu moarte vom muri, şi vom fi ca apa ce se varsă pe pământ şi nu se mai adună la un loc; Dumnezeu însă nu vrea ca sufletul să se piardă, şi nici va socoti să-l alunge de la El pe cel izgonit.
15Şi acum, am venit să grăiesc cuvântul acesta către rege, domnul meu, căci poporul mă va vedea, iar roaba ta va zice: Să-i vorbească cineva domnului meu, regele, că doar va plini regele rugămintea roabei sale
16pe care regele o va asculta, s'o mântuiască pe roaba sa din mâna omului care caută să mă nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu“.
17Şi a zis femeia: „Acum, dacă cuvântul domnului meu, regele, e binevoitor..., bine; căci regele, domnul meu, e ca un înger al lui Dumnezeu, care aude şi binele, şi răul; şi Domnul, Dumnezeul tău, va fi cu tine“.
18Şi răspunzând regele, i-a zis femeii: „Să nu ascunzi de mine lucrul despre care te voi întreba“. Iar femeia a zis: „Grăiască domnul meu, regele!“
19Şi a zis regele: „Oare nu-i cu tine mâna lui Ioab în toate acestea?“ Iar femeia i-a zis regelui: „Pe viaţa sufletului tău, o, rege, doamne, că din tot ceea ce a grăit domnul meu, regele, eu nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga; da, robul tău Ioab, el mi-a dat poruncă şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale.
20Robul tău Ioab a făcut învăluirea de cuvinte asupra acestui lucru; iar domnul meu, regele, este înţelept ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu în a cunoaşte toate cele de pe pământ.“ c
21Atunci regele a zis către Ioab: d „Iată, ţi-am făcut după cuvântul acesta: Du-te şi adu-l înapoi pe tânărul Abesalom“.
22Iar Ioab, căzând cu faţa la pământ, s'a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. Şi a zis Ioab: „Astăzi a cunoscut robul tău că am aflat bunăvoinţă e în ochii tăi, o, rege, doamne al meu; căci domnul meu, regele, a plinit cererea robului său“.
23Apoi Ioab s'a ridicat, s'a dus la Gheşur şi l-a adus pe Abesalom la Ierusalim.
24Şi a zis regele: „Să se întoarcă la casa lui, dar faţa mea să n'o vadă!“ Şi s'a întors Abesalom la casa lui, dar faţa regelui n'a văzut-o.
25În tot Israelul nu se afla bărbat mai frumos decât Abesalom: din tălpile picioarelor şi până'n creştetul capului nu avea nici o meteahnă.
26Când îşi tundea capul (şi-l tundea la începutul fiecărui an, că-i era greu cu el), părul tuns cântărea două sute de sicli (pe potriva siclului regesc) f.
27Lui Abesalom i s'au născut trei fii şi o fiică, numele celei din urmă era Tamara; aceasta era femeie foarte frumoasă şi a devenit soţia lui Roboam, fiul lui Solomon; iar ea l-a născut pe Abia.
28Şi a rămas Abesalom în Ierusalim doi ani de zile, dar faţa regelui n'a văzut-o.
29Atunci l-a chemat Abesalom pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar acela n'a vrut să vină la el; şi a trimis la el a doua oară, dar n'a vrut să vină.
30Şi a zis Abesalom către slugile sale: „Iată, în câmp, partea de ţarină a lui Ioab, pe care el are orz, vecină cu a mea; duceţi-vă şi daţi-i foc“. Aşa că slugile lui Abesalom i-au ars cu foc holda.
31Atunci robii lui Ioab s'au dus la el cu hainele sfâşiate şi au zis: „Slugile lui Abesalom ţi-au ars holda“. Atunci Ioab s'a ridicat şi a venit acasă la Abesalom şi i-a zis: „De ce mi-au ars slugile tale holda?“
32Iar Abesalom a zis către Ioab: „Iată, am trimis la tine, zicând: – Vino aici şi te voi trimite la rege! Căci îmi ziceam: De ce am venit eu din Gheşur? că-mi era bine acolo! Acum, însă, iată că faţa regelui n'am văzut-o. Dacă se află'n mine nedreptate, ucide-mă!“
33Ioab a intrat atunci la rege şi i-a spus, iar acela l-a chemat pe Abesalom. Şi a intrat la rege şi i s'a închinat şi a căzut cu faţa la pământ în faţa regelui. Iar regele l-a sărutat pe Abesalom.