În Textul Ebraic: „să-i dai anatemei“. „A da anatemei“ era expresia folosită pentru prăzile de război (oameni şi bunuri) care-I erau oferite în întregime Domnului, ca semn de recunoştinţă, fără ca biruitorul să aibă dreptul de a se înfrupta din ele. Dar, pentru ca el să nu fie cumva ispitit s'o facă, atunci erau totalmente distruse: robii, ucişi; bunurile, arse. De aici, expresia „a da anatemei“ a devenit echivalentă cu „a nimici“, „a stârpi“, „a da pierzării“; a anatemiza pe cineva = a-l blestema la pieire.