| FA 7 Cuvântarea şi martiriul lui Ştefan. |
| 1 | Şi a zis arhiereul: „Adevărate sunt acestea?“ |
| 2 | Iar el a zis: „Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei i S'a arătat părintelui nostru Avraam pe când era în Mesopotamia, mai înainte de a locui în Haran, |
| 3 | şi i-a zis: Ieşi din ţinutul tău şi din rudenia ta şi vino în ţinutul pe care ţi-l voi arăta Eu. |
| 4 | Atunci, ieşind din ţinutul Haldeilor, a locuit în Haran. Iar după moartea tatălui său l-a strămutat de acolo în ţinutul acesta pe care-l locuiţi voi acum. |
| 5 | Şi nu i-a dat în el moştenire nici un pas de pământ, dar i-a făgăduit că i-l va da spre stăpânire lui şi seminţiei lui de după el, cu toate că n'avea copil. |
| 6 | Şi Dumnezeu a vorbit aşa: Urmaşii lui vor fi străini pe pământ străin şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru sute de ani; |
| 7 | dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca – a zis Dumnezeu –, iar după aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta. |
| 8 | Şi i-a dat legământul tăierii'mprejur; şi aşa i-a dat naştere lui Isaac şi l-a tăiat împrejur a opta zi; şi Isaac i-a dat naştere lui Iacob; şi Iacob, celor doisprezece patriarhi. |
| 9 | Şi patriarhii, învinuindu-l pe Iosif, l-au vândut în Egipt; şi Dumnezeu era cu el |
| 10 | şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus cârmuitor peste Egipt şi peste toată casa lui. |
| 11 | Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi necaz mare, şi părinţii noştri nu mai găseau hrană. |
| 12 | Şi Iacob, auzind că este grâu în Egipt, i-a trimis pe părinţii noştri întâia oară. |
| 13 | Iar a doua oară Iosif li s'a făcut cunoscut fraţilor săi, şi neamul lui Iosif i-a devenit cunoscut lui Faraon a. |
| 14 | Şi trimiţând Iosif, l-a chemat pe Iacob, tatăl său, şi toată rudenia sa, cu şaptezeci şi cinci de suflete. |
| 15 | Şi Iacob s'a coborât în Egipt; şi au murit, el şi părinţii noştri; |
| 16 | şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în peştera pe care Avraam o cumpărase cu preţ de argint de la fiul lui Emor, în Sichem. |
| 17 | Dar, cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care Dumnezeu i S'a jurat lui Avraam, poporul a crescut în Egipt şi s'a înmulţit, |
| 18 | până când s'a ridicat peste Egipt un alt rege, care nu ştia de Iosif. |
| 19 | Acesta, nedreptăţindu-ne neamul, i-a silit pe părinţii noştri să-şi lepede pruncii, ca să nu scape cu viaţă. |
| 20 | În vremea aceea s'a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi trei luni a fost hrănit în casa tatălui său. |
| 21 | Şi fiind el lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe un fiu al ei. |
| 22 | Şi a fost Moise şcolit în toată înţelepciunea Egiptenilor şi puternic era el în cuvintele şi'n faptele lui. |
| 23 | Iar când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în gând să-i cerceteze pe fraţii săi, fiii lui Israel. |
| 24 | Şi văzând pe unul din ei că este nedreptăţit, l-a apărat pe cel asuprit şi l-a răzbunat omorându-l pe egiptean. |
| 25 | Şi el socotea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu le dăruieşte izbăvire prin mâna lui, dar ei n'au înţeles. |
| 26 | Şi a doua zi li s'a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la pace, zicând: Bărbaţilor, sunteţi fraţi; de ce vă faceţi rău unul altuia? |
| 27 | Dar cel care-l vătăma pe aproapele său l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? |
| 28 | nu cumva vrei să mă omori, aşa cum l-ai omorât ieri pe egiptean?... |
| 29 | La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a dat naştere la doi fii. |
| 30 | Şi după ce s'au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s'a arătat în pustia muntelui Sinai, în flacăra unui rug aprins b. |
| 31 | Iar Moise, văzând, s'a minunat de vedenie, dar când s'a apropiat să se uite, glasul Domnului a fost către el: |
| 32 | Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească; |
| 33 | dar Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea picioarelor, căci locul pe care stai este pământ sfânt. |
| 34 | Da, văzut-am asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M'am pogorât ca să-i eliberez. Şi acum, vino, te trimit în Egipt! |
| 35 | Pe Moise acesta, de care ei s'au lepădat, zicând: „Cine te-a pus pe tine domn şi judecător?“ c, pe el l-a trimis Dumnezeu domn şi răscumpărător prin mâna d îngerului care i se arătase în rug. |
| 36 | El i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi la Marea Roşie şi în pustie timp de patruzeci de ani. |
| 37 | Acesta este Moise cel ce le-a spus fiilor lui Israel: Prooroc ca mine vă va ridica Dumnezeu dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi! |
| 38 | El este cel ce în adunarea din pustie a fost cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri e şi a primit cuvinte de viaţă f ca să ni le dea nouă. |
| 39 | De el n'au vrut să asculte părinţii noştri, ci s'au lepădat, şi'n inimile lor s'au întors către Egipt |
| 40 | zicându-i lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise care ne-a scos din ţara Egiptului nu ştim ce i s'a întâmplat. |
| 41 | Şi'n zilele acelea au făcut un viţel şi i-au adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor. |
| 42 | Dar Dumnezeu S'a întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii cerului g, precum este scris în cartea profeţilor: Casă a lui Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, adusu-Mi-aţi voi Mie junghieri şi jertfe? |
| 43 | Dar aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului [vostru] Raifan, chipurile pe care le-aţi făcut să vă închinaţi la ele!... Vă voi strămuta dincolo de Babilon! |
| 44 | Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, aşa cum orânduise Cel ce i-a grăit lui Moise să-l facă după izvodul pe care-l văzuse; |
| 45 | şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în ţara stăpânită de neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri; până'n zilele lui David, |
| 46 | care a aflat har în faţa lui Dumnezeu şi a cerut să-I găsească un locaş Dumnezeului lui Iacob. |
| 47 | Dar casa I-a zidit-o Solomon. |
| 48 | Cel-Preaînalt însă nu locuieşte în case făcute de mâini, după cum zice profetul: |
| 49 | Cerul este tronul Meu, iar pământul, aşternut al picioarelor Mele. Ce casă îmi vei zidi tu Mie – zice Domnul –, sau: care este locul odihnei Mele? |
| 50 | Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea? |
| 51 | Voi, cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi h, voi pururea Îi staţi împotrivă Duhului Sfânt i; precum părinţii voştri, aşa şi voi! |
| 52 | Pe care dintre profeţi nu l-au prigonit părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei ce-au prevestit sosirea Celui-Drept, ai Cărui vânzători şi ucigaşi v'aţi făcut voi acum, |
| 53 | voi, cei ce'n rânduială de la îngeri aţi primit legea j şi n'aţi păzit-o!“ |
| 54 | Iar ei, auzind acestea fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. |
| 55 | Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. |
| 56 | Şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!“ |
| 57 | Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi'ntr'un cuget s'au năpustit asupra lui. |
| 58 | Şi scoţându-l afară din cetate, îl loveau cu pietre. Iar martorii k şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. l |
| 59 | Şi îl loveau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!“ |
| 60 | Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!...“. Şi zicând acestea, a adormit. |