Literal: „când va lua sfârşit risipirea mâinii poporului celui sfânt“. „Poporul (sau „neamul“) cel sfânt“: fiii lui Israel (Iş 19, 6). Cuvântul „mână“ are aici înţelesul de „o mână de oameni“, adică puţini, ceea ce concordă cu „rămăşiţa“ (sau „restul“) lui Israel (vezi Is 46, 3): supravieţuitorii tuturor încercărilor istoriei, prin care Dumnezeu asigură continuitatea poporului ales.