„... urâciunea pustiirilor“: în limbajul biblic, prin „urâciune“ se înţelege fie idolul, fie orice formă de idolatrie. Aşadar, va veni o vreme, înainte de sfârşit şi ca un semn al acestuia, când în locul cel sfânt al lui Dumnezeu se va instala fie un personaj care va pretinde şi va obţine adorare, fie o nouă formă de idolatrie, menită să pustiască sufletele oamenilor prin alungarea lui Dumnezeu (Căruia idolul sau idolatria I se substituie). În acest sens, eshatologic, „urâciunea pustiirii“ din profeţia lui Daniel va fi citată de către Domnul Hristos Însuşi (Mt 24, 15; Mc 13, 14). În T. M.: „pe aripa urâciunii va veni cineva care pustieşte“ (RSV); „... pe aripa pustiirilor se va afla un devastator“ (TOB); „... pe aripa ăTempluluiî va fi o urâciune pustiitoare“ (OSTY); „... pe aripa Templului va fi urâciunea pustiirii“ (BJ); comentariile trimit, toate, la persecuţia lui Antioh Epifan.