În T. M.: să fie uns locul cel prea-sfânt (RSV); sfântul sfinţilor (BJ); un Sfânt al Sfinţilor(TOB); Sfântul Sfinţilor (OSTY), în sensul că nu e vorba de o persoană, ci de un loc (care poate fi altarul sau templul din Ierusalim, după restaurare); dacă, totuşi ar fi vorba de o persoană, aceasta poate fi un bărbat consacrat prin ungere: rege (
2 Rg 5, 17), mare preot (
Nm 35, 25), preot (
Iş 30, 30;
Lv 16, 32). Textul grecesc se referă, indubitabil, la o persoană, iar contextul face trimitere la Acela care a fost uns nu de om, ci de Însuşi Dumnezeu: Iisus Hristos, Care va cita un text din Isaia (
61, 1): Duhul Domnului e peste Mine, pentru că El M'a uns ca referindu-Se la Sine (
Lc 4, 21). Pe de altă parte, din verbul
hrío = a unge derivă adjectivul
hristós = uns, care poate fi substantivat: unsul (vezi versetul următor).