Ebr.: „Două mii şi trei sute de seri şi dimineţi“; se pare că e o aluzie la cele două jertfe zilnice, prescrise de lege. În acest caz, numărul se împarte la 2, de unde rezultă 1150 de zile, ceea ce ar echivala cu mai mult de trei ani, timpul de când Antioh Epifan a abolit cultul până la restaurarea templului (TOB). Dar, pe lângă dimensiunea istorică, textul are şi una mesianic-eshatologică: Femeia din Apocalipsă va fi hrănită în pustie timp de o mie două sute şi şaizeci de zile (Ap 12, 6).