Această vedenie face parte din literatura apocaliptică. Ea trebuie pusă în paralelă cu cele patru metale din care era alcătuită uriaşa statuie din capitolul 2. Ca şi acolo, se crede că cele patru fiare sunt simboluri ale celor patru imperii care, în orizontul cărţii lui Daniel, s'au succedat în decursul acelor secole: al Babilonului, al Mezilor, al Perşilor şi al lui Alexandru cel Mare. Ultimul – cel mai vast şi mai complex – a fost cârmuit nu numai de marele cuceritor şi întemeietor, ci şi de dinastia Seleucizilor, ai cărei suverani se înscriu în rândul marilor persecutori, culminând cu tirania lui Antioh Epifan. Tradiţia iudaică şi, mai târziu, cea creştină vor extinde simbolul celei de a patra fiare, în spatele căruia se va ridica împărăţia Romanilor. Lui însă nu-i poate lipsi perspectiva eshatologică, devenind simbolul oricărei mari puteri organizate împotriva lui Dumnezeu. În această perspectivă va fi preluat de către Evanghelistul Ioan în capitolul 13 al Apocalipsei sale, unde cele patru fiare sunt concentrate în una singură, precursoare a Antihristului şi Antihristul însuşi. – De reţinut că în capitolul 2 regele visează vedenia, iar Daniel tâlcuieşte; aici, Daniel are vedenia, dar tâlcul ei este dat de un înger din preajma lui Dumnezeu; în ambele cazuri, nu omul este cel ce descoperă şi luminează sensurile.