mágos (cuvânt folosit numai de Daniel în V. T.) = „mag“, termen care în cultura medo-persană desemna un preot capabil să tâlcuiască visele – sau semnele cosmice (ceva asemănător cu astrologul). Cuvântul va fi regăsit în Mt 2, 1: magii de la răsărit care au venit să I se închine Pruncului Iisus.