Cant 07:11
Hai, vino, tu, iubitul meu, e
hai să ieşim la câmp,
să înnoptăm prin sate
Cant 6
CAPITOLUL 6
1
– Und' ţi-a plecat iubitul,
o, tu, cea mai frumoasă'ntre femei,
frăţânul tău încòtro s'a'ndreptat
să-l căutăm cu tine laolaltă?
2
– Iubitul meu
s'a pogorât întru grădina lui,
acolo'ntre răzoare de miresme
să-şi pască turma şi s'adune crini.
3
A lui sunt eu, a lui, iubitul meu,
şi el, iubitul meu, îmi este-al meu.
El turma lui şi-o paşte printre crini.
4
– Frumoasă eşti ca un surâs, iubito, a
şi mândră-mi eşti precum Ierusalimul
şi de temut ca oştile sub flamuri. b
5
Te rog, întoarce-ţi ochii dinspre mine,
căci ei mă copleşesc.
E părul tău c ca un ciopor de capre
urcând, şerpuitor, pe Galaad;
6
şi dinţii tăi, o turmă de oi albe
scăldate'n râu 'nainte de-a fi tunse,
avându-şi toate gemeni câte doi
şi fără rod nici una dintre ele;
7
buzele tale, roşu din fuior
şi graiul tău, frumos;
obrajii tăi, o rodie în două
sub vălul tău de nuntă.
8
Sunt şaizeci de regine,
optzeci de ţiitoare
şi fete fără număr, d
9
dar una este porumbiţa mea,
desăvârşita mea,
ea una-i este maicii sale,
aleasa celei ce-a născut-o;
fecioarele o văd şi-o fericesc,
reginele şi ţiitoarele 'mpreună
o laudă.
10
Cine-i aceasta oare
ce se iveşte lin ca aurora,
frumoasă precum luna,
aleasă precum soarele
şi de temut ca oştile sub flamuri?
11
M'am coborât în tainica grădină
a nucilor
să văd şuvoiul apei la obârşii,
şi via să o văd de-a odrăslit
şi rodiile dac'au dat în floare.
– Acolo pieptul ţi-l voi dărui.
12
Nu, sufletul din mine nu-şi dă seama
cum de-am ajuns în carele regeşti. e