„...dar via mea, pe ea eu n'am păzit-o“. „Via“ e un simbol al femeii iubite (vezi şi Ps 127, 3). Silită de fraţii ei vitregi să se îngrijească de sufletele altora, Iubita şi-a neglijat propriul suflet, ceea ce îl face pe Sf. Grigorie de Nyssa să definească acest ultim stih drept „o plângere deschisă“, generată de sentimentul smereniei.