Poemul de mai jos – cu evidente ecouri din Cartea lui Iov (dar şi din Cartea Psalmilor) – e dedicat Înţelepciunii ca virtute supremă. Teza generală: În ciuda strădaniilor sale, omul nu are acces la Înţelepciune; Dumnezeu este Cel care i-o dă omului (în speţă, fiilor lui Israel).