1 | Iar Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Paşhur, şi Iucal, fiul lui Şelemia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le grăia către popor, zicând: |
2 | Aşa grăieşte Domnul: Cel ce rămâne locuind în această cetate va muri de sabie şi de foame, dar cel ce se va duce la Caldei va trăi; şi sufletul său va fi supus târguielii şi va trăi. |
3 | Căci aşa grăieşte Domnul: Negreşit, această cetate va fi dată în mâinile oştirii regelui Babilonului, şi el o va lua. |
4 | Şi i-au zis regelui: Omul acela să fie ucis, fiindcă el slăbeşte mâinile luptătorilor care au rămas în cetate, precum şi mâinile întregului popor, grăindu-le cuvinte ca acestea b; că omul acesta nu-i profeţeşte acestui popor pacea, ci lucrurile rele! |
5 | Iar regele a zis: Iată, el e'n mâinile voastre! Fiindcă regele nu putea să le stea împotrivă. |
6 | Şi l-au aruncat în groapa lui Malchia, fiul regelui, care se afla în curtea temniţei; şi i-au dat drumul în fântână; iar în fântână nu era apă, ci nămol; şi el şedea în nămol. |
7 | Iar Ebed-Melec, Etiopianul (care era acum printre oamenii de casă ai regelui) c, a auzit că l-au pus pe Ieremia în groapă. Cum regele se afla la poarta lui Veniamin, |
8 | s'a dus la el şi i-a grăit regelui, zicând: |
9 | Rău ai făcut în ce-ai făcut, să-l omori pe omul acesta cu foamea; că'n cetate nu se mai găseşte pâine. |
10 | Iar regele i-a poruncit lui Ebed-Melec, zicând: Ia cu tine de aici treizeci de oameni şi scoate-l din groapă, ca să nu moară! |
11 | Aşa că Ebed-Melec a luat oamenii şi au intrat în beciul casei regale şi au luat de acolo cârpe vechi şi funii vechi şi le-au aruncat la Ieremia în groapă. |
12 | Şi i-a zis: Pune-le pe astea la subsuori, dedesubtul funiilor! Iar Ieremia a făcut aşa. |
13 | Şi l-au tras cu funiile şi l-au scos din groapă. Şi a rămas Ieremia în curtea temniţei. |
14 | Iar regele a trimis şi l-a chemat în casa lui Aselisel d, care era în casa Domnului. Şi i-a zis regele: Am să-ţi pun o întrebare, dar te rog să nu-mi ascunzi nimic! |
15 | Şi i-a zis Ieremia regelui: Dacă-ţi spun, pot să ştiu că nu mă vei ucide? iar dacă-ţi voi da sfat, nu mă vei asculta. |
16 | Iar regele i s'a jurat, zicând: Viu este Domnul Cel ce ne-a făcut sufletul acesta e: Nu te voi ucide, nici nu te voi da în mâinile acestor oameni! |
17 | Şi i-a zis Ieremia: Aşa grăieşte Domnul: Dacă într'adevăr te vei duce la căpeteniile regilor Babilonului, sufletul tău va trăi, cetatea aceasta nicicum nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi, tu şi casa ta. |
18 | Dar dacă nu te vei duce, această cetate va fi dată în mâna Caldeilor, ei o vor arde cu foc, iar tu nu vei scăpa. |
19 | Şi a zis regele către Ieremia: Mă tem de Iudeii care s'au dat de partea Caldeilor, ca nu cumva să mă dea în mâinile lor şi să-şi bată joc de mine. |
20 | Iar Ieremia a zis: În nici un chip nu te vor da. Ascultă cuvântul Domnului, pe care eu ţi-l grăiesc ţie: Mai bine-ţi va fi, iar sufletul tău va trăi. |
21 | Dar dacă nu te vei duce, iată cuvântul pe care Domnul mi l-a arătat: |
22 | Iată, toate femeile care au rămas în casa regelui lui Iuda au fost duse la dregătorii regelui Babilonului şi au zis: Prietenii tăi de-aproape f te-au înşelat şi te vor stăpâni; piciorul ţi-l vor face să alunece şi să cadă şi ţi-au întors spatele. |
23 | La Caldei le vor duce pe femeile tale şi-i vor duce pe copiii tăi, iar tu nu vei scăpa, căci vei fi luat chiar de mâna regelui Babilonului, iar cetatea aceasta va fi mistuită'n flăcări. |
24 | Şi i-a zis regele: Nici un om să nu ştie ceva din cuvintele acestea, iar tu nu vei muri. |
25 | Iar dacă dregătorii vor afla că ţi-am vorbit şi dacă vor veni la tine şi-ţi vor zice: «Spune-ne, ce ţi-a grăit regele? Nu ascunde de noi, şi nu te vom ucide; hai, ce ţi-a spus regele?», |
26 | tu le vei spune: Cu smerenie m'am rugat în faţa ochilor regelui, ca să nu mă trimită îndărăt la casa lui Ionatan şi să mor acolo. |
27 | Atunci au venit toţi dregătorii la Ieremia şi l-au întrebat; iar el le-a răspuns întocmai prin cuvintele acestea pe care i le poruncise regele. Iar ei au tăcut, căci cuvântul Domnului n'a fost auzit. |
28 | Şi a rămas Ieremia în curtea temniţei până la vremea când Ierusalimul a fost luat... |