Pentru acestea, oare, nu se va tulbura pământul şi nu va plânge fiecare din cei ce locuiesc pe el?, atunci când nimicirea se va'nălţa ca râu'n viitură şi va scădea ca Râul din Egipt d. |
Lauda înţelepciunii; cuvânt către cei ce o doresc. Înţelepciunea şi Legea. | |
1 | Înţelepciunea îşi este laudă sieşi a şi'n mijlocul poporului se preamăreşte, |
2 | în adunarea Celui-Preaînalt îşi deschide gura şi'n faţa puterii Lui se preamăreşte: |
3 | Din gura Celui-Preaînalt am ieşit şi ca un abur am acoperit pământul. |
4 | |
5 | Singură am cutreierat, de jur-împrejur, roata cerului şi am umblat prin străfundul genunii. |
6 | Stăpână am fost pe valurile mării şi peste'ntreg pământul şi peste fiecare popor şi peste fiecare neam. |
7 | Prin toate acestea cătat-am odihnă: în a cui moştenire mă voi sălăşlui? d |
8 | Atunci Făcătorul-a-toate mi-a dat poruncă, Cel ce m'a făcut mi-a rânduit sălaşul; El mi-a zis: «În Iacob pune-ţi sălaşul şi'n Israel să-ţi ai moştenirea!» |
9 | Mai înainte de veacuri, încă de la'nceput, El m'a făcut şi până'n veşnicie nu voi înceta să fiu. |
10 | În locaşul cel sfânt, în faţa Lui, am slujit şi astfel în Sion m'am statornicit; |
11 | în cetatea cea iubită la fel mi-a dat odihnă şi în Ierusalim îmi este puterea. |
12 | Într'un popor slăvit m'am înrădăcinat, în partea Domnului, în moştenirea Lui. e |
13 | Ca un cedru m'am ridicat în Liban şi ca un chiparos în munţii Hermonului, |
14 | m'am înălţat ca un finic în En-Gaddi şi ca o tufă de trandafiri în Ierihon, ca un măslin frumos în câmp, şi ca un platan m'am înălţat. |
15 | |
16 | Ca un terebint mi-am întins crengile, iar crengile mele sunt ramuri de slavă şi de har. |
17 | Ca o vie am odrăslit haruri, iar florile mele sunt rod de slavă şi bogăţie. |
18 | |
19 | Veniţi la mine, voi, cei ce mă doriţi, şi săturaţi-vă de roadele mele! |
20 | Căci amintirea mea e mai dulce decât mierea şi moştenirea mea, decât fagurele. |
21 | Cei ce mă mănâncă vor flămânzi din nou, cei ce mă beau, din nou vor înseta. l |
22 | Cel ce ascultă de mine nu se va ruşina şi cei ce lucrează prin mine nu vor păcătui. |
23 | Toate acestea sunt cartea legământului Dumnezeului Celui-Preaînalt, legea pe care ne-a poruncit-o Moise, lăsată ca moştenire adunării lui Iacob. |
24 | Nu încetaţi a fi puternici în Domnul, lipiţi-vă de El, ca să vă întărească. Domnul Atotţiitorul e singurul Dumnezeu şi-un alt Mântuitor nu e în afară de El. m |
25 | [Această lege] sporeşte înţelepciunea precum Fisonul şi ca Tigrul la vremea roadelor noi; |
26 | ca Eufratul revarsă înţelegerea şi ca Iordanul la vremea secerişului; |
27 | ca Nilul face să curgă învăţătura, ca Gihonul la vremea culesului viilor. n |
28 | Cel dintâi n'a cunoscut-o pe toată, cel din urmă, nici el, nu a descoperit-o; |
29 | că mai întinsă decât marea îi este gândirea, şi sfatul ei, decât genunea cea mare. o |
30 | Iar eu p, eu sunt ca un braţ de apă al unui fluviu şi ca un pârâu curgând către un rai. |
31 | Am zis: Îmi voi uda grădina şi-mi voi scălda în apă răzoarele; şi, iată, braţul meu de apă s'a făcut fluviu, iar fluviul meu a devenit o mare. |
32 | Învăţătura precum zorile o voi face să licărească şi până departe va străluci; |
33 | învăţătura o voi răspândi ca pe o profeţie şi le-o voi lăsa generaţiilor de după mine. |
34 | Vedeţi că nu numai pentru mine m'am ostenit, ci şi pentru toţi cei ce o caută. |