Gestul suprem al regelui moabit, acela de a i-l sacrifica zeului Chemoş pe propriul său moştenitor (după ce-i eşuase încercarea disperată de a străpunge rândurile inamice) va fi produs o mare impresie asupra Israeliţilor, care-şi vor fi dat seama că, distrugând totul – ogoare şi izvoare – merseseră prea departe; aşa se explică retragerea lor de bună voie. T. M. e diferit: „O mare mânie s-a stârnit împotriva lui Israel“, în sensul că gestul regelui Meşa stârnise indignarea propriului său popor împotriva Israeliţilor, care s-ar fi retras, astfel, de frică.