În istorisirea celui mai spectaculos eveniment din viaţa lui Ilie, naratorul foloseşte trei verbe:
anágo = a ridica (v.
1);
lamváno = a lua (vv.
3 şi
5) şi
analamváno = a lua prin ridicare aşa cum iei un prunc în braţe (vv.
9, 10 şi 11). În toate cazurile, acţiunea e a lui Dumnezeu; Ilie e obiectul ei.