2Rg 03:14
David a trimis o solie la Işboşet, fiul lui Saul, zicând: „Dă-mi-o pe Micol, soţia mea, pe care am luat-o în schimbul a o sută de prepuţuri filistene“. d
1Rg 18
David în fruntea oastei. Invidia lui Saul. Căsătoria lui David. a
1(6) Atunci au ieşit dănţuitoarele din toate cetăţile lui Israel să-l întâmpine pe David cu timpane şi cu veselie şi cu ţimbale.
2(7) Şi cântau femeile şi ziceau:
„Saul şi-a biruit miile,
iar David miriadele“.
3(8) Aceasta însă a căzut rău în ochii lui Saul; el a zis: „I-au dat lui David miriade, iar mie mi-au dat mii b?“
4(9) Şi din ziua aceea, de-a lungul timpului, Saul s'a uitat la David cu un ochi invidios.
5(10) A doua zi, un duh rău de la Dumnezeu a căzut asupra lui Saul: c în mijlocul casei sale, el vorbea în dodii. Iar David, ca şi în celelalte zile, adia strunele cu mâna. Saul însă avea în mână o lance.
6(11) Atunci Saul a aruncat lancea, zicând: „Îl voi pironi pe David în perete!“ David însă de două ori s'a ferit de Saul.
7(12) Şi Saul era neliniştit din pricina lui David;
8(13) şi l-a îndepărtat de la el şi l-a făcut pentru sine căpetenie peste o mie, cea care ieşea şi intra în fruntea poporului. d
9(14) David însă era înţelept în toate căile sale, iar Domnul era cu el.
10(15) Iar Saul vedea că era foarte înţelept şi se temea de el.
11(16) Şi'ntregul Israel şi Iuda îl iubeau pe David, de vreme ce el intra şi ieşea în fruntea poporului. e
12(20) Iar Micol, fiica lui Saul, l-a îndrăgit pe David. Şi i s'a spus lui Saul, iar aceasta i-a bineplăcut ochiului său.
13(21) Şi a zis Saul: „Am să i-o dau, ca să-i fie piatră de poticnire...“. Acuma, mâna Filistenilor era împotriva lui David.
14(22) Saul le-a poruncit servilor săi, zicând: „Luaţi-l voi de-o parte pe David şi spuneţi-i: – Iată, regele te place şi toţi slujitorii săi te iubesc; fii tu ginerele regelui!“
15(23) Servii lui Saul au grăit aceste cuvinte în auzul lui David. Iar David le-a zis: „Puţin lucru este'n ochii voştri să fii ginerele regelui? Eu sunt un om umil, nu plin de slavă“.
16(24) Iar servii i-au spus lui Saul aceste cuvinte pe care le grăise David.
17(25) Iar Saul a zis: „Aşa să-i spuneţi lui David: – Regele nu vrea nici un dar f, ci numai o sută de prepuţuri filistene, g ca să se răzbune pe vrăjmaşii regelui“. Fiindcă Saul se gândea să-l împingă în mâinile Filistenilor.
18(26) Iar servii lui Saul i-au spus lui David cuvintele acestea, iar lui David i-a surâs gândul de a deveni ginerele regelui.
19(27) Atunci David s'a ridicat şi s'a dus, el şi oamenii săi, şi au ucis dintre Filisteni o sută de bărbaţi. El a adus prepuţurile acestora şi a devenit ginerele regelui, căci Saul i-a dat-o de soţie pe Micol, fiica sa.
20(28) Iar Saul vedea că Domnul este cu David şi că tot Israelul îl iubea.
21(29) Şi tot mai mult se temea de David.