Alte biruinţe ale lui Iuda Macabeul: luptele din Idumeea, Beon, Amon, Galileea, Galaad, Iamnia, din nou în Idumeea şi împotriva Filistenilor. | |
1 | Şi dacă neamurile dimprejur au auzit că jertfelnicul fusese rezidit şi sfântul locaş refăcut aşa cum fusese înainte, s'au aprins de mânie |
2 | şi s'au hotărât să-i stârpească pe cei din neamul lui Iacob care trăiau printre ei; şi au început să ucidă de prin popor şi să nimicească. |
3 | Atunci Iuda a pornit război împotriva fiilor lui Esau, în Idumeea, în ţinutul Acrabatene, întrucât aceia îi ţineau pe Israeliţi sub împresurare a; şi i-a bătut cumplit şi le-a slăbit curajul şi le-a luat prăzile. |
4 | De asemenea, şi-a adus aminte de răutatea fiilor lui Beon, care-i erau poporului laţ şi piatră de poticnire prin aceea că le pândeau trecerea pe drumuri. |
5 | I-a închis în turnurile lor, i-a împresurat, i-a dat anatemei b şi a ars turnurile împreună cu cei ce se aflau înlăuntru. |
6 | A trecut apoi la fiii lui Amon, unde a găsit o oaste puternică şi un popor numeros, a cărei căpetenie era Timotei. |
7 | Şi a dus împotriva lor numeroase bătălii, i-a doborât în faţa lui şi i-a bătut. |
8 | Şi după ce a luat Iazerul cu filiile lui c, s'a întors în Iudeea. |
9 | Păgânii din Galaad s'au adunat împotriva Israeliţilor ce se aflau în hotarele lor, ca să-i nimicească, iar aceştia au fugit în cetatea întărită Datema. |
10 | Şi i-au trimis lui Iuda şi fraţilor săi o scrisoare în care se spunea: Păgânii care ne înconjoară se află adunaţi împotriva noastră ca să ne nimicească; |
11 | acum se pregătesc să vină şi să ia cu asalt cetatea în care am fugit, iar în fruntea oastei lor se află Timotei. |
12 | Aşadar, veniţi acum şi smulgeţi-ne din mâinile lor, că mulţi dintre noi au căzut. |
13 | Toţi fraţii noştri care se află în ţinutul Tubi au fost omorâţi, pe femeile lor le-au dus în robie, pe copiii lor i-au despuiat de bunuri şi au pierit acolo ca la o mie de oameni. |
14 | Încă nu isprăviseră de citit această scrisoare când alţi soli au venit, din Galileea, cu hainele sfâşiate, aducând ştirile următoare: |
15 | Din Ptolemaida, din Tir, din Sidon şi din Galileea neamurilor d s'au adunat împotriva noastră ca să ne nimicească. |
16 | Şi dacă Iuda şi poporul au auzit aceasta, o mare adunare s'a strâns laolaltă spre a se sfătui ce e de făcut pentru fraţii lor ameninţaţi de necaz şi de năvala vrăjmaşilor. |
17 | Şi a zis Iuda către Simon, fratele său: Alege-ţi oameni şi du-te să-i scapi pe fraţii tăi din Galileea; iar eu şi Ionatan, fratele meu, vom merge în Galaad. |
18 | Şi i-a lăsat în Iudeea pe Iosif, fiul lui Zaharia, şi pe Azaria, căpetenia poporului, cu oastea rămasă, ca să facă paza, |
19 | şi le-a dat această poruncă: Cârmuiţi acest popor, iar până la întoarcerea noastră să nu porniţi nici un fel de luptă împotriva păgânilor. |
20 | Lui Simon i-au revenit trei mii de oameni cu care să meargă în Galileea, iar lui Iuda opt mii pentru Galaad. |
21 | Simon s'a dus în Galileea şi a dus numeroase lupte împotriva păgânilor; în faţa lui, păgânii au fost zdrobiţi, |
22 | iar el i-a urmărit până la poarta Ptolemaidei. Dintre păgâni au căzut ca la trei mii de oameni, cărora le-a luat prăzile. |
23 | Şi i-a luat [pe Iudei] din Galileea şi din Arbata, cu femeile şi copiii lor şi cu tot ceea ce aveau şi i-a dus în Iudeea cu veselie mare. |
24 | Iar Iuda Macabeul şi Ionatan, fratele său, au trecut Iordanul şi au mers cale de trei zile prin pustiu. |
25 | I-au întâlnit acolo pe Nabateeni e, care i-au primit paşnic şi care le-au povestit tot ceea ce li se întâmplase fraţilor în Galaad: |
26 | mulţi dintre ei se aflau închişi în Bosra şi în Beter, în Alema, Casfon, Mached şi Carnaim, toate acestea fiind cetăţi puternice şi mari; |
27 | oameni închişi se aflau şi în celelalte cetăţi ale Galaadului, iar [duşmanii lor] s'au pregătit ca mâine să asalteze cetăţile, să le cucerească şi să-i nimicească pe toţi într'o singură zi. |
28 | Atunci, pe loc, Iuda şi oastea lui au făcut calea'ntoarsă spre Bosra, au cucerit cetatea, pe toţi cei de parte bărbătească i-au trecut prin ascuţişul săbiei, le-au luat toate prăzile, iar cetatea au ars-o cu foc. |
29 | De acolo a plecat în timpul nopţii şi a mers până a ajuns la cetatea întărită f. |
30 | Dimineaţa, însă, când şi-au ridicat privirea, iată că o mulţime mare, nenumărată, ridica scări şi maşini de război g ca să cucerească cetatea; treceau la asalt. |
31 | Văzând că asaltul începuse şi că vaierul cetăţii ajungea pân' la cer în sunete de trâmbiţă şi'n strigăte puternice, |
32 | Iuda a zis către oamenii din oastea lui: Bateţi-vă astăzi pentru fraţii noştri! |
33 | Şi i-a făcut să înainteze, în trei cete, până'n spatele [duşmanilor], unde au sunat din trâmbiţe şi au strigat rugându-se. |
34 | Iar oastea lui Timotei, dându-şi seama că acesta era Macabeul, a luat-o la fugă de dinaintea lui. Şi i-a bătut cumplit; ca la opt mii de oameni au căzut dintre ei în ziua aceea. |
35 | Apoi, îndreptându-se spre Alema, a izbit-o, a luat-o cu asalt, pe toţi cei de parte bărbătească i-a ucis, le-a luat prăzile, iar cetatea a ars-o cu foc. |
36 | Plecând de acolo, a cucerit prin asalt Casfonul, Machedul, Beterul şi celelalte cetăţi ale Galaadului. |
37 | După aceste întâmplări, Timotei a strâns o altă oaste şi s'a rânduit pentru luptă în faţa Rafonului, dincolo de pârâu. |
38 | Iuda a trimis să iscodească tabăra şi i s'au spus următoarele: Lângă el s'au adunat toate neamurile dimprejurul nostru, într'o oştire foarte numeroasă; |
39 | el a tocmit şi Arabi ca să ajute; sunt în linie de bătaie dincolo de pârâu, gata să vină asupră-ţi. Atunci Iuda a pornit în întâmpinarea lor. |
40 | Când Iuda şi oastea lui se apropiau de cursul apei, Timotei a zis către căpitanii oastei sale: Dacă el trece spre noi cel dintâi, nu vom putea să-i ţinem piept, căci el, fără doar şi poate, o va împinge spre noi; |
41 | dacă însă el se va teme şi se va opri dincolo de apă, atunci noi vom trece spre el şi o vom împinge într'acolo. h |
42 | Ajuns în apropiere de cursul apei, Iuda i-a aşezat pe scribii poporului i pe malul pârâului şi le-a poruncit: Să nu lăsaţi pe nimeni să rămână în tabără, ci toţi să meargă la luptă! |
43 | El a trecut primul spre malul celălalt, iar poporul l-a urmat. Toţi păgânii aceia au fost zdrobiţi în faţa lui: şi-au aruncat armele şi au fugit spre capiştea din Carnaim. |
44 | Cestălalţi au luat cetatea cu asalt şi au ars capiştea cu tot ce se afla în ea. Aşa a fost Carnaimul supus, şi de atunci n'a mai fost în stare să-i ţină piept lui Iuda. |
45 | Iuda i-a strâns pe toţi Israeliţii ce se aflau în Galaad, de la cel mai mic pân' la cel mai mare, cu femeile, cu copiii şi cu avutul lor o mulţime foarte numeroasă , ca să vină în ţara lui Iuda. |
46 | Şi au ajuns în faţa Efronului. Aceasta era o cetate mare, în drum, şi foarte puternică; nu puteai s'o ocoleşti nici prin dreapta, nici prin stânga: trebuia să treci prin ea. |
47 | Dar oamenii cetăţii nu le-au îngăduit trecerea şi au astupat porţile cu pietre. |
48 | Iuda a trimis să li se spună în cuvinte de pace: Lăsaţi-ne să trecem prin ţara voastră ca să ne ducem într'a noastră; nimeni nu vă va face vreun rău; vom trece numai pe jos. Dar ei n'au vrut să-i deschidă. |
49 | Atunci Iuda a poruncit să se facă strigare în tabără: fiecare să tăbărască acolo unde se află. |
50 | Războinicii au tăbărât asupra cetăţii j, el a asaltat-o toată ziua aceea şi toată noaptea, şi cetatea a fost dată în mâinile lui. |
51 | Pe toţi cei de parte bărbătească i-a trecut prin ascuţişul săbiei, a dărâmat cetatea de sus până jos, i-a luat prăzile şi a străbătut-o călcând pe leşuri. |
52 | Şi au trecut Iordanul spre Marea Câmpie ce se află în faţa Betşeanului. |
53 | Iuda mergea strângându-i pe cei rămaşi în urmă şi încurajând poporul de-a lungul drumului întreg, până când a ajuns în ţara lui Iuda. |
54 | Cu bucurie şi veselie s'au suit în muntele Sion şi au adus arderi-de-tot, de vreme ce se întorseseră în pace, fără ca vreunul din ei să fi căzut. |
55 | În vreme ce Iuda şi Ionatan se aflau în Galaad, iar Simon, fratele lor, în Galileea, în faţa Ptolemaidei, |
56 | Iosif, fiul lui Zaharia, şi Azaria, căpetenia oastei, au auzit de faptele lor de vitejie şi de bătăliile pe care le purtaseră |
57 | şi au zis: Hai să ne facem şi noi un nume şi să mergem să ne războim cu păgânii dimprejurul nostru! |
58 | Le-au dat porunci oştilor pe care le aveau cu ei şi au mers asupra Iamniei. |
59 | Iar Gorgias şi oamenii lui au ieşit din cetate ca să se bată cu ei. |
60 | Iosif şi Zaharia au fost puşi pe fugă şi fugăriţi până la hotarele Iudeii; în ziua aceea au căzut ca la două mii de oameni din poporul lui Israel. |
61 | Aceasta a fost o mare înfrângere pentru popor, fiindcă ei nu ascultaseră de Iuda, şi nici de fraţii săi, închipuindu-şi că şi ei pot face fapte de vitejie; |
62 | ei nu se trăgeau din aceeaşi spiţă cu acei oameni cărora le-a fost dat ca prin mâinile lor să-l mântuiască pe Israel. |
63 | Viteazul Iuda k şi fraţii săi au fost la mare cinste în faţa întregului Israel şi a tuturor neamurilor care auzeau rostindu-li-se numele, |
64 | până într'atât, încât poporul se aduna la ei să le spună'n gura mare cuvinte de laudă. |
65 | După aceea, Iuda a plecat cu fraţii lui să se războiască cu fiii lui Esau în ţinutul din miazăzi. A lovit Hebronul şi filiile lui, i-a dărâmat întăriturile şi i-a ars turnurile de jur-împrejur. |
66 | Apoi a plecat spre a merge în ţara Filistenilor şi a străbătut Marisa l. |
67 | În acea zi au căzut preoţi care-şi voiau fapte de vitejie, mergând fără nici un rost să se bată. |
68 | Apoi Iuda s'a îndreptat spre Azot, în ţara Filistenilor; le-a dărâmat capiştile, chipurile dumnezeilor lor le-a mistuit în foc, s'a încărcat cu prăzile cetăţilor şi s'a întors în ţara lui Iuda. |