Pentru „trebile negustoreşti din piaţă“, Septuaginta foloseşte cuvântul agoranomía, adică totalitatea tranzacţiilor comerciale din piaţa unui oraş; „agoranomul“ era, în Grecia, inspectorul (sau poliţaiul) pieţei. După unii exegeţi, e posibil ca administratorul templului să fi deţinut, concomitent, şi funcţia de agoranom, cumul dezaprobat de către marele preot.