Textual: kenotáfion (cuvânt folosit numai aici şi în v. 16) = „mormânt gol“; figurat: „imagine înşelătoare“. Ebr: „terafim“: idol casnic (de mici dimensiuni), ca aceia pe care Rahela îi luase din casa tatălui ei (vezi istoria în Fc 31, 19-35). În cazul de faţă însă pare a fi un obiect de statura unui om.