Textual:
kenotáfion (cuvânt folosit numai aici şi în v.
16) = mormânt gol; figurat: imagine înşelătoare. Ebr: terafim: idol casnic (de mici dimensiuni), ca aceia pe care Rahela îi luase din casa tatălui ei (vezi istoria în
Fc 31, 19-35). În cazul de faţă însă pare a fi un obiect de statura unui om.