T. M. introduce aici trei versete care nu se regăsesc în LXX; ele par a fi o inserţie târzie, complicând problema căsătoriei lui David:

17 Saul i-a zis lui David: „Iat-o pe fiica mea cea mai mare, Merob; pe care ţi-o voi da de soţie; numai să fii viteaz şi să duci războaiele Domnului“. Căci Saul îşi zicea: „Asupra lui să nu fie mâna mea, ci mâna Filistenilor să fie împotrivă-i“. 18 Dar David i-a zis lui Saul: „Cine sunt eu, şi care e viţa mea – neamul tatălui meu în Israel –, ca să fiu eu ginerele regelui?“ 19 Dar la vremea când Merob ar fi trebuit să-i fie dată lui David, fiica lui Saul i-a fost dată ca soţie lui Adriel din Mehola.