Sfaturi împotriva leneviei şi vicleniei. | |
| 1 | Aşa cum la seceriş nu-i rouă şi'n miezul verii nu-i ploaie, tot astfel la cel fără minte nu se află cinste. |
| 2 | Ca păsările ce se duc, ca vrăbiile ce zboară, aşa e blestemul fără pricină: nu va cădea pe nimeni. |
| 3 | Cum e biciul pentru cal şi boldul pentru asin, aşa e toiagul pentru un neam nelegiuit. |
| 4 | Nu-i răspunde nebunului după nebunia lui de teamă să nu-i devii asemenea, |
| 5 | ci răspunde-i nebunului după nebunia lui, ca nu cumva lui să i se pară că e înţelept. |
| 6 | Cel ce trimite solie printr'un sol nebun îşi adună ocară din propriile sale căi. |
| 7 | Opreşte umbletul picioarelor şi nelegiuirea din gura nebunilor! |
| 8 | Cel ce leagă piatra în praştie e asemenea celui ce-i dă nemintosului mărire. |
| 9 | Spini cresc în mâna beţivului şi robie în mâna nemintoşilor. |
| 10 | Mult se zdrobesc în trup toţi cei lipsiţi de minte, căci zdroaba lor nu duce la nimic. |
| 11 | Cum e câinele care se'ntoarce la vărsătura lui şi devine scârbos, aşa e nemintosul care'n răutatea lui se'ntoarce la păcatul său. Există o ruşine care aduce păcat şi există o ruşine care înseamnă mărire şi har. |
| 12 | Am văzut un om căruia'n sine i se părea că-i înţelept; un nebun însă avea mai multă nădejde decât el. a |
| 13 | Zice leneşul când e trimis la drum: – E un leu pe drumuri şi un ucigaş pe uliţe... |
| 14 | Cum se'ntoarce uşa în ţâţână, aşa se'ntoarce leneşul în patul său. |
| 15 | Omul trândav stă cu mâna'n sân şi n'o poate duce la gură. |
| 16 | Trândavul îşi pare luişi mai înţelept decât unul care aduce o veste bună. |
| 17 | Ca unul care se ţine de coada câinelui, aşa e cel ce se bagă în pricina altuia. |
| 18 | Precum cei ce aşteaptă mustrări le pun oamenilor înainte cuvinte [frumoase] iar cel ce prinde întâiul cuvânt se va împiedica, |
| 19 | aşa e cu cei ce într'ascuns îşi pândesc prietenii şi când sunt descoperiţi zic: „Nu-i aşa c'am glumit?“ |
| 20 | Cu multe lemne focul creşte; dar acolo unde nu e un certăreţ se potoleşte sfada. |
| 21 | Vatră pentru cărbuni şi lemne pentru foc şi un om arţăgos ca să se'ncindă sfada. |
| 22 | Vorbele linguşitorilor sunt moi, dar pătrund până'n străfundul măruntaielor. |
| 23 | Argintul dat cu necinste să fie socotit ca un hârb. Buzele calme ascund o inimă tristă. |
| 24 | Un duşman plângăreţ făgăduieşte totul cu buzele, dar în inimă vicleşug meştereşte. |
| 25 | Cu glas mare de te-ar ruga duşmanul, să nu-l asculţi, că şapte vicleşuguri sunt în inima lui. |
| 26 | Cel ce ascunde duşmănia dospeşte vicleşugul, dar se descoperă prin aceea că'n adunări şi-arată păcatele. |
| 27 | Cel ce sapă groapa aproapelui cade el în ea, iar cel ce prăvăleşte piatra, pe el şi-o prăvăleşte. |
| 28 | Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura neacoperită pricinuieşte răsturnări. |