Rm 03:30
fiindcă unul este Dumnezeu, Cel ce din credinţă i îi va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur şi prin credinţă j pe cei netăiaţi împrejur.
Rm 4
Exemplul lui Avraam: făgăduinţa plinită prin credinţă.
1Aşadar, ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup?
2Că dacă Avraam a fost îndreptăţit din fapte, are de ce să se laude, dar nu în faţa lui Dumnezeu;
3fiindcă ce spune Scriptura?: Şi Avraam I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s'a socotit ca dreptate.
4Plata celui ce face fapte nu i se socoteşte după har, ci după datorie a ;
5dar celui ce nu face fapte, însă crede în Cel care-l îndreptăţeşte pe cel nelegiuit, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate.
6Aşa cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socoteşte dreptatea în afara faptelor:
7Fericiţi cei cărora li s'au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s'au acoperit;
8fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul.
9Acum, fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur, sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem: I s'a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate.
10Cum însă i s'a socotit?: când era tăiat împrejur, sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11Iar semnul tăierii'mprejur l-a primit ca pe o pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii'mprejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred pe durata netăierii'mprejur, pentru ca şi acestora să le fie socotită ca dreptate,
12şi părinte al celor tăiaţi împrejur; dar nu numai al celor ce doar sunt tăiaţi împrejur, ci şi al celor ce umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam la vremea când era netăiat împrejur.
13Că nu prin lege i s'a dat lui Avraam sau seminţiei lui făgăduinţa că vor fi moştenitori ai lumii, ci prin dreptatea credinţei.
14Căci dacă moştenitorii sunt aceia care au legea, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s'a desfiinţat;
15fiindcă legea rodeşte mânie b, dar unde nu e lege, nu-i nici călcare de lege.
16Pentru aceea este ea c din credinţă, ca să fie din har, şi pentru ca făgăduinţa să fie statornică pentru toţi urmaşii – nu numai pentru cei din lege, ci şi pentru cei din credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru, al tuturor,
17precum este scris: Te-am pus părinte al multor neamuri – în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu Cel ce învie morţii şi pe cele ce nu sunt le cheamă ca şi cum ar fi d;
18împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a crezut că va fi părinte al multor neamuri, după cum i s'a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi;
19şi neslăbind în credinţă, nu s'a uitat la trupul său amorţit – că era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea pântecelui Sarrei;
20şi'ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s'a îndoit prin necredinţă, ci s'a întărit în credinţă, dându-I slavă lui Dumnezeu
21şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă.
22Iată de ce credinţa lui i s'a socotit ca dreptate.
23Dar nu numai pentru el s'a scris că i s'a socotit ca dreptate,
24ci şi pentru noi, cei cărora ni se va socoti, ca unora care credem în Cel ce L-a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru,
25Care S'a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea e noastră.