Rm 03:12
toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut. Nu-i cin'să facă binele, nu, nu-i nici măcar unul.
Ecc 7
CAPITOLUL 7
Cugetări felurite. Lucruri de nepătruns. Femeia.
1Numele bun e mai bun decât untdelemnul bun,
şi ziua morţii decât ziua naşterii.
2Mai bine e să mergi la casa plângerii
decât să mergi la casa ospăţului,
de vreme ce acesta-i sfârşitul a tot omul,
iar cel viu şi-o va pune la inimă.
3Mai bună este mâhnirea decât râsul,
căci întristarea feţei îi face bine inimii.
4Inima înţelepţilor e în casa plângerii,
iar inima nebunilor e în casa veseliei.
5Mai bine e să asculţi certarea unui înţelept
decât să fii un om care ascultă cântecele nebunilor;
6că precum e trosnetul spinilor sub căldare,
aşa e râsul nebunilor;
aceasta-i, şi ea, tot deşertăciune.
7Căci asuprirea îl face pe cel înţelept nebun a
şi-i vlăguieşte inima b.
8Sfârşitul unui lucru e mai bun decât începutul lui;
omul răbdător e mai bun decât cel trufaş.
9În duhul tău nu te grăbi spre mânie,
căci mânia în sânul nebunilor se odihneşte.
10Să nu zici: – Cum se face
că zilele de demult erau mai bune decât acestea?;
că nu din înţelepciune pui o astfel de'ntrebare.
11Bună e înţelepciunea laolaltă cu o moştenire c
şi mai mult le foloseşte celor ce contemplă soarele;
12căci în umbra d ei înţelepciunea e ca umbra argintului,
iar prisosul cunoaşterii înţelepciunii
îi va da viaţă celui ce o are.
13Ia aminte la lucrarea lui Dumnezeu:
Cine va putea să-l îndrepte
pe cel pe care Dumnezeu l-a strâmbat?
14În ziua cea bună trăieşte-ţi binele,
în ziua cea rea vezi şi ia seama:
Dumnezeu a făcut ca unul să se înţeleagă cu celălalt
asupra a ceea ce au de spus,
în aşa fel încât omul să nu afle nimic
din ceea ce va fi după el.
15Pe toate acestea le-am văzut în zilele deşertăciunii mele e:
Dreptul care piere în dreptatea lui
şi nelegiuitul care'n răutatea lui, totuşi, rămâne. f
16Nu fi peste măsură de drept,
şi nici peste măsură de înţelept,
ca să nu-ţi ieşi din fire.
17Nu fi peste măsură de nelegiuit
şi nici nu fi morocănos,
ca nu cumva să mori înainte de vreme.
18Bine-ţi este să te ţii de acestea
fără să le laşi din mână pe celelalte,
căci celui ce se teme de Dumnezeu îi ies bine toate.
19Înţelepciunea îl ajută pe înţelept
mai mult decât zece puternici care sunt în cetate;
20căci pe pământ nu este un om drept
care să facă binele fără să greşească.
21De asemenea, nu pune la inimă toate vorbele
pe care le spun nelegiuiţii,
ca nu cumva s'o auzi pe sluga ta blestemându-te;
22că de multe ori ea îţi va face rău
şi'n multe chipuri îţi va necăji inima
pentru că şi tu i-ai blestemat pe alţii.
23Pe toate acestea le-am cercat cu înţelepciunea;
şi am zis: – Fi-voi înţelept!
24Dar ea s'a îndepărtat de mine mai mult decât era,
şi adânc e adâncul: cine-l va afla?
25Eu – şi inima mea – am dat ocol să cunosc
şi să cercetez şi să caut înţelepciunea şi temeiul celor ce sunt g
şi să cunosc nebunia şi necazul şi greşeala nelegiuitului.
26Şi am aflat că femeia e mai amară decât moartea,
ea, care-i un laţ vânătoresc,
a cărei inimă e o cursă de mreje,
ale cărei mâini sunt funie de legat;
cel plăcut lui Dumnezeu îi scapă,
dar păcătosul i se prinde.
27– Vezi, asta-i ce am aflat! – a zis Ecclesiastul –
după ce una câte una le-am cercat ca să aflu pricina
28pe care sufletul meu a căutat-o fără s'o afle;
căci un om dintr'o mie am aflat,
dar o femeie, printre ele toate, n'am aflat. h
29Cu toate acestea, iată ce-am aflat:
Dumnezeu l-a făcut pe om drept,
dar ei [oamenii] au căutat multe dedesubturi i.