Rm 03:03
Şi ce dacă unii n'au fost credincioşi? Oare necredincioşia lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? a
Rm 11
Rămăşiţa lui Israel. Mântuirea păgânilor. Restaurarea lui Israel.
1Aşadar, zic: Nu cumva Dumnezeu Şi-a lepădat poporul? Doamne fereşte! Că şi eu sunt israelit, din seminţia lui Avraam, din tribul lui Veniamin.
2Nu Şi-a lepădat Dumnezeu poporul pe care mai dinainte l-a cunoscut. Sau nu ştiţi ce zice Scriptura despre Ilie? cum I se ruga lui Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând:
3Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei umblă să-mi ia viaţa!
4Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns?: Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, cei ce nu şi-au plecat genunchiul în faţa lui Baal.
5Deci, tot astfel, şi'n vremea de acum există o rămăşiţă a, aleasă prin har.
6– Dar dacă este prin har, atunci nu mai e din fapte; altfel, harul n'ar mai fi har. Iar dacă este din fapte, atunci nu mai e har; altfel, fapta n'ar mai fi faptă –.
7Asta ce'nseamnă? Ceea ce caută Israel, aceea n'a dobândit; au dobândit însă cei aleşi. Cât despre ceilalţi, ei s'au împietrit b.
8Aşa cum este scris: Datu-le-a Dumnezeu duh de amorţire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă până'n ziua de azi.
9Şi David zice: Facă-se masa lor cursă şi laţ şi piatră de poticnire şi răsplătire lor!
10Întunece-se ochii lor ca să nu vadă, iar spinarea lor să le-o'ncovoi fără'ncetare.
11Aşadar, zic: Nu cumva s'au poticnit ei ca să cadă? Doamne fereşte! Dar prin poticnirea lor le-a venit păgânilor mântuirea, aşa ca lor să le aţâţe gelozia.
12Dar dacă poticnirea lor îi este lumii bogăţie şi dacă'mpuţinarea lor le e bogăţie păgânilor, cu cât mai mult deplinătatea lor?! c
13Dar v'o spun eu vouă, păgânilor d: În măsura'n care eu sunt într'adevăr apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujirea
14în nădejdea că voi aţâţa gelozia celor din neamul meu şi-i voi mântui pe unii din ei.
15Căci dacă înlăturarea lor a fost reîmpăcarea lumii, atunci reprimirea lor ce va fi, dacă nu o înviere din morţi? e
16Iar dacă pârga f este sfântă, aşa e şi frământătura; şi dacă rădăcina este sfântă, atunci şi ramurile sunt.
17Dar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi dacă tu, măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor g şi-ai devenit părtaş al rădăcinii şi-al grăsimii măslinului,
18nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine...
19Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile ca să fiu altoit eu...
20Bine! Ele au fost tăiate din pricina necredinţei, dar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci teme-te;
21că dacă Dumnezeu n'a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa.
22Vezi dar bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprimea faţă de cei ce-au căzut, dar faţă de tine, bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei rămâne în această bunătate; altfel, şi tu vei fi tăiat.
23Dar şi aceia, de nu vor rămâne în necredinţă vor fi altoiţi, că putere are Dumnezeu să-i altoiască din nou.
24Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi'mpotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu cât mai mult aceştia, cei ce sunt după fire, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor!
25Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel i s'a făcut împietrire în parte până ce întregul număr h al păgânilor va fi intrat.
26Şi'n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob;
27şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor.
28E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor.
29Pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.
30Aşa cum voi odinioară n'aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor,
31tot astfel şi ei n'au ascultat acum, pentru ca prin mila dăruită vouă i să fie şi ei miluiţi acum.
32Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
33O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt căile Lui de necercetat şi judecăţile Sale de nepătruns!
34Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35Sau cine I-a dat Lui primul ca să poată fi plătit în schimb?
36Pentru că din El şi prin El şi'ntru El sunt toate j, Lui fie-I slava în veci. Amin!