Mt 27:63
zicând: „Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viaţă: După trei zile mă voi scula.
Lc 24
Învierea Domnului. În drum spre Emaus. Iisus li Se arată apostolilor. Înălţarea la cer.
1Iar în ziua cea dintâi de după sâmbătă a, foarte de dimineaţă, ele au venit la mormânt aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt;
3dar, odată intrate, trupul Domnului Iisus nu l-au găsit.
4Şi a fost că'n timp ce ele erau nedumerite de aceasta, iată că'n faţa lor au stat doi bărbaţi în veşminte strălucitoare.
5Şi cum ele, înfricoşându-se, şi-au plecat feţele la pământ, ei le-au zis: „De ce pe Cel-Viu Îl căutaţi între cei morţi?;
6nu aici este, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v'a vorbit pe când era încă în Galileea,
7zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, dar a treia zi să învie“.
8Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui.
9Şi întorcându-se de la mormânt, pe toate acestea le-au vestit celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10Iar cele ce spuneau acestea către apostoli erau Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele.
11Dar aceste cuvinte au părut înaintea lor ca o scrânteală şi nu le-au crezut.
12Iar Petru s'a ridicat şi a alergat la mormânt; şi aplecându-se, a văzut giulgiurile singure odihnindu-se. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se petrecuse.
13Şi iată că'n aceeaşi zi doi dintre ei mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14Şi ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15Şi a fost că'n timp ce vorbeau şi se întrebau între ei, Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi mergând?“ Iar ei s'au oprit şi erau trişti.
18Şi răspunzând unul cu numele Cleopa b, I-a zis: „Oare numai tu singur eşti străin c în Ierusalim şi nu ştii cele ce s'au întâmplat în el zilele acestea?“
19Şi El le-a zis: „Care?“ Iar ei I-au răspuns: „Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi'n cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;
20cum L-au osândit la moarte arhiereii şi mai-marii noştri şi L-au răstignit.
21Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi totuşi astăzi este a treia zi de când s'au petrecut acestea.
22Ci şi nişte femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineaţă la mormânt
23şi neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu.
24Iar unii dintre noi s'au dus la mormânt şi au găsit aşa cum şi femeile spuseseră, dar pe El nu L-au văzut“.
25Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede'n toate câte-au spus profeţii!
26Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre'ntru slava Sa?“
27Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.
28Şi s'au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe.
29Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: „Rămâi cu noi, că e spre seară şi s'a plecat ziua“. Şi a intrat să rămână cu ei.
30Şi a fost că'n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat şi, frângând, le-a dat.
31Şi s'au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El li S'a făcut nevăzut.
32Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea'ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi'n timp ce ne tâlcuia Scripturile?“
33Şi'n ceasul acela sculându-se s'au întors la Ierusalim şi I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
34care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat şi I s'a arătat lui Simon.
35Şi ei au povestit cele petrecute pe cale şi cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii d.
36Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“
37Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
38Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am“.
40Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?“
42Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr'un fagure de miere.
43Şi, luând, a mâncat în faţa lor.
44Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească“.
45Atunci le-a deschis mintea ca să'nţeleagă Scripturile.
46Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi
47şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48„Voi sunteţi martorii acestora.
49Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu e; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus“.
50Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51Şi a fost că'n timp ce-i binecuvânta, S'a depărtat de ei şi S'a înălţat la cer.
52Iar ei, închinându-I-se, s'au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53Şi'n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.