Mt 27:43
s'a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum, dacă-l vrea; că a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“.
Sol 2
CAPITOLUL 2
Viaţa aşa cum o văd necredincioşii.
1
Căci ei zic între ei, prin strâmbe socotinţe:
„Viaţa noastră scurtă e şi tristă;
atunci când omul moare, nici o scăpare nu-i,
şi nu ştim despre nimeni că s'ar fi'ntors din groapă a.
2
Născuţi suntem din întâmplare; b
vom fi după aceasta ca şi cum n'am fi fost;
doar fum ne e suflarea din nările-amândouă,
gândirea, o scânteie ţâşnită din bătaia inimii:
3
când ea se stinge, trupul cenuşă ni se face,
iar duhul se destramă ca aerul uşor.
4
În timp, numele nostru cădea-va în uitare,
de fapta noastră nimeni nu-şi va aduce-aminte,
vieaţa ne va trece ca urma unui nor
şi se va risipi ca negura
pe care razele soarelui o alungă
şi căldura lui o doboară.
5
Zilele noastre sunt o umbră trecătoare. c
Sfârşitul ni-i fără întoarcere,
pecetea este pusă: nu, nimeni nu revine.
6
Veniţi dar să ne veselim cu bunătăţile de-acum
şi cu ardoarea tinereţii să folosim tot ce-i făptură!
7
Să ne'mbătăm cu vinuri scumpe şi arome,
iar floarea primăverii să n'o lăsăm să treacă;
8
hai să ne'ncununăm cu roze'mbobocite pân'nu se veştejesc,
9
la chefurile noastre să nu lipsească nimeni,
din veselia noastră sunt semne pretutindeni,
căci asta-i partea noastră şi asta ni-i menirea.
10
Să asuprim săracul, cu toate că-i om drept,
de văduva sărmană să n'avem nici o milă,
nici grijă de bătrânul a cărui cărunteţe de ani e'mpovărată.
11
Puterea noastră fie legea dreptăţii noastre,
căci tot ce-i slab se-arată a fi fără folos.
12
Pe omul drept să-l prindem în cursă, căci ne'ncurcă
şi ni se'mpotriveşte în ce voim să facem
şi ne'nvinovăţeşte că-am fi'mpotriva legii
şi că-am păcătui'mpotriva bunei creşteri.
13
Se umflă că-L cunoaşte pe Dumnezeu deplin,
numindu-se pe sine că-ar fi copilul Domnului.
14
El nu-i decât osândă a gândurilor noastre
şi greu ne vine numai când ne uităm la el;
15
căci felul său de viaţă nu-i ca al celorlalţi,
cărările lui toate nu sunt ce par a fi.
16
În ochii lui, noi suntem ca fierul ruginit,
de calea noastră fuge, de parc'ar fi spurcată;
cu gura fericeşte sfârşitul celor drepţi
şi ni se'mpăunează cu Dumnezeu ca tată.
17
Cât adevăr se află'n ce spune, vom vedea,
şi ce se va alege de el când o să moară.
18
Că dacă dreptul este fiu al lui Dumnezeu,
Acela-i va da mâna şi tot El îl va scoate din mâna celor răi d.
19
Cu chinuri şi ocări să-l încercăm
ca să-i cunoaştem supuşenia,
răbdarea să i-o punem la'ncercare.
20
Să-l osândim la moarte ruşinoasă,
căci, după spusa lui, vegheat va fi“ e.
21
Aşa au cugetat, dar se înşală,
căci răutatea i-a orbit.
22
Din tainele lui Dumnezeu ei nu cunosc nimic,
nu speră în răsplata sfinţeniei, şi nu cred
în răsplătirea celor ce sunt curaţi la suflet.
23
Da, Dumnezeu zidit-a pe om spre nestricare,
făcându-i chip asemeni cu veşnicia Lui f.
24
Dar diavolul, prin pizmă, adus-a moartea'n lume, g
iar cei ce sunt alături de el o vor cunoaşte!