Mt 27:25
Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“...
FA 5
Anania şi Safira. Multe semne şi minuni. Apostolii sunt închişi, dar un înger îi eliberează, apoi sunt duşi în sinedriu. Sfatul lui Gamaliel.
1Dar un om anume Anania, împreună cu Safira, femeia lui, şi-au vândut ţarina.
2Şi el, cu ştirea femeii sale, a dosit din preţ; şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3Iar Petru a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?
4Oare nu ţie-ţi rămânea dacă o păstrai? şi, odată vândută, nu a ta era stăpânirea ei? Cum de-ai pus în inima ta lucrul acesta? Nu oamenilor ai minţit, ci lui Dumnezeu!“ a
5Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi cei ce au auzit.
6Şi ridicându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi l-au scos afară şi l-au îngropat.
7Şi a fost că după un răstimp ca de trei ceasuri a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase.
8Iar Petru i-a zis: „Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât?“ Iar ea a zis: „Da, cu atât“.
9Iar Petru i-a zis: „De ce v'aţi învoit voi să ispitiţi b Duhul Domnului? Iată picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine“.
10Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11Şi frică mare a fost în toată Biserica şi în toţi cei ce au auzit de aceasta.
12Iar prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor; şi toţi erau într'un cuget în pridvorul lui Solomon.
13Şi nimeni dintre ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi preamărea.
14Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei,
15încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi pentru ca, atunci când vine Petru, măcar umbra lui să umbrească c pe vreunul din ei.
16Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.
17Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el – cei din neamul saducheilor –, s'au umplut de invidie.
18Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească.
19Dar în timpul nopţii un înger al Domnului a deschis uşile temniţei şi scoţându-i afară, le-a zis:
20„Mergeţi şi staţi drept şi grăiţi-i poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia d“.
21Şi ei, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă.
22Dar slujitorii, ducându-se, nu i-au găsit în temniţă; şi s'au întors şi au dat de veste,
23zicând: „Temniţa am găsit-o încuiată cu toate întăriturile, iar pe paznici, stând la uşi; dar când am deschis, înlăuntru n'am găsit pe nimeni“.
24Când au auzit cuvintele acestea, căpetenia templului şi arhiereii erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
25Dar venind cineva, le-a dat de veste: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în temniţă sunt în templu, stând în picioare şi învăţând poporul“.
26Atunci ducându-se căpetenia împreună cu slujitorii, i-au adus, dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i ucidă cu pietre.
27Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a întrebat,
28zicând: „Oare nu cu poruncă v'am poruncit noi vouă să nu mai învăţaţi în numele acesta? Şi iată, aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui om!“
29Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: „Noi trebuie să-L ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
30Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Iisus pe Care voi L-aţi omorât spânzurându-L pe lemn e.
31Pe Acesta Dumnezeu L-a înălţat, prin dreapta Sa, Stăpânitor şi Mântuitor, ca să-i dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate.
32Şi martori ai acestor cuvinte suntem noi şi Duhul Sfânt pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce-L ascultă“.
33Iar ei, auzind, mai tare se mâniau şi se sfătuiau să-i omoare.
34Dar ridicându-se în sinedriu un fariseu cu numele Gamaliel f, învăţător de lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin
35şi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi înşivă, ce aveţi să faceţi cu oamenii aceştia.
36Că înainte de zilele acestea s'a ridicat Teudav g, zicând că el este cineva, căruia i s'au alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care a fost ucis, şi toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi.
37După aceasta s'a ridicat Iuda Galileeanul h, în zilele numărătorii, şi a atras popor mult după el; şi acela a pierit, şi toţi câţi au ascultat de el au fost împrăştiaţi.
38Şi acum v'o spun eu vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i; că dacă planul acesta sau acest lucru e de la oameni, de la sine se va nimici;
39dar dacă-i de la Dumnezeu, nu veţi putea voi să-i nimiciţi; ba nu cumva să vă pomeniţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu!...“. Şi l-au ascultat.
40Şi chemându-i pe apostoli şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul.
41Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru numele Lui.
42Şi'n toată ziua, în templu şi pe-acasă, nu încetau să înveţe şi să-L binevestească pe Hristos Iisus.