Mt 27:25
Iar tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“...
3Rg 2
CAPITOLUL 2
Ultimele dorinţe şi moartea lui David. Solomon se scutură de potrivnici.
1Şi apropiindu-i-se lui David vremea să moară, el i-a poruncit fiului său Solomon, zicând:
2„Eu mă duc pe calea fiecărui pământean, iar tu întăreşte-te şi arată-te bărbat
3şi păzeşte rânduielile Domnului, Dumnezeului tău, pentru ca, mergând în căile Lui, să păzeşti poruncile şi dreptarele şi judecăţile care sunt scrise în legea lui Moise, în aşa fel încât tu să poţi înţelege cele ce vei face în toate lucrurile pe care eu ţi le poruncesc,
4ca Domnul să-Şi adeverească'ntru totul cuvântul pe care l-a grăit, zicând: Dacă fiii tăi se vor păzi în calea lor, pentru ca'ntru adevăr să umble ei în faţa Mea cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, atunci îţi spun Eu ţie că nu-ţi va lipsi bărbat de pe tronul lui Israel.
5Tu ştii tot ce mi-a făcut mie Ioab, fiul Ţeruiei, ce le-a făcut el celor două căpetenii ale oastei lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter, că i-a omorât şi că'n vreme de pace a vărsat sânge ca'n vreme de război şi cum şi-a pus el sânge nevinovat la cingătoarea dimprejurul coapselor şi în încălţămintea picioarelor lui.
6Ca atare, tu te vei purta cu el potrivit înţelepciunii tale şi nu-i vei lăsa cărunteţele să coboare'n iad cu pace. a
7Dar vei face milă cu fiii lui Barzilai Galaaditul; ei să se numere printre cei ce mănâncă la masa ta, căci ei mi-au venit aproape atunci când fugeam din faţa lui Abesalom, fratele tău.
8Şi iată, cu tine este Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim; el este cel ce cu greu blestem m'a blestemat în ziua când eu mă duceam la tabără; el s'a coborât la Iordan să mă întâmpine; şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi ucide cu sabia».
9Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om înţelept eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el: cărunteţele lui pătate cu sânge să le cobori în iad“.
10Şi a adormit David laolaltă cu părinţii săi; şi a fost îngropat în cetatea lui David. b
11Iar zilele în care David a domnit peste Israel au fost patruzeci de ani c; şapte ani a domnit în Hebron şi treizeci şi trei de ani în Ierusalim.
12Solomon s'a aşezat pe tronul lui David, tatăl său, iar regatul său s'a întărit foarte. d
13Atunci Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batşeba, mama lui Solomon şi i s'a închinat. Iar ea i-a zis: „Paşnică îţi este venirea?“ El a răspuns: „Paşnică.
14Am o treabă cu tine“. Ea a zis: „Spune!“
15El i-a zis: „Tu ştii că regatul era al meu şi că spre mine căta întregul Israel ca să domnesc; dar regatul a fost întors de la mine şi a devenit al fratelui meu; că de la Domnul i s'a rânduit.
16Şi acum, am să-ţi cer ceva – dar nu-ţi întoarce faţa!“ Iar Batşeba a zis: „Grăieşte!“
17El i-a zis: „Vorbeşte-i tu regelui Solomon, că de la tine nu-şi va întoarce faţa: Să mi-o dea de soţie pe Abişag Şunamita“.
18Iar Batşeba i-a zis: „Bine, am să-i vorbesc regelui pentru tine“.
19Atunci Batşeba a intrat la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia. Iar regele s'a ridicat în faţa ei şi i s'a închinat; şi s'a aşezat pe tronul său; şi s'a pus un scaun şi pentru mama regelui, iar ea a şezut de-a dreapta lui.
20Şi i-a zis: „Am către tine o mică cerere; să nu-mi întorci faţa de la tine“. I-a zis regele: „Cere, maica mea, iar eu nu-ţi voi întoarce vorba“.
21Iar ea a zis: „E vorba de Abişag Şunamita: să i se dea de soţie lui Adonia, fratele tău“.
22Şi răspunzând regele Solomon, i-a zis maicii sale: „Şi de ce ai cerut-o tu pe Abişag pentru Adonia? Cere pentru el şi regatul, de vreme ce el e fratele meu mai mare, iar el şi-i are aproape pe preotul Abiatar şi pe Ioab, fiul Ţeruiei, mai-marele oştirilor. . . “ .
23 Şi regele Solomon s'a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, şi încă mai rău, dacă Adonia n'a grăit acest cuvânt împotriva propriei sale vieţi...
24Şi acum, viu este Domnul, Cel ce m'a rânduit şi m'a aşezat pe tronul părintelui David şi mi-a făcut o casă după cum Domnul a grăit: chiar astăzi, Adonia va fi dat morţii!“
25Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acela l-a ucis; şi'n chiar ziua aceea a murit Adonia. e
26Iar regele a zis către preotul Abiatar: „Pleacă repede la Anatot, la moşia ta, că tu eşti astăzi vinovat de moarte; eu însă nu te voi ucide, căci tu ai purtat chivotul legământului Domnului înaintea tatălui meu şi ai suferit în tot ceea ce tatăl meu a suferit“.
27Şi Solomon l-a înlăturat pe Abiatar din slujba sa de preot al Domnului, ca să se plinească cuvântul pe care Domnul i-l grăise lui Eli în Şilo. f
28Vestea a ajuns până la Ioab, fiul Ţeruiei; că Ioab se dăduse de partea lui Adonia şi nu venise de partea lui Solomon. Atunci Ioab a fugit la cortul Domnului şi s'a prins de coarnele jertfelnicului. g
29Şi i s'a spus lui Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului şi că se ţine de coarnele jertfelnicului. Atunci regele Solomon a trimis la Ioab, zicând: „Ce ţi s'a întâmplat de ai fugit la jertfelnic?“ Ioab a zis: „Fiindcă m'am înspăimântat de tine şi am fugit la Domnul“. Atunci regele Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându-i: „Du-te şi ucide-l şi îngroapă-l!“
30Iar Benaia, fiul lui Iehoiada, a venit la Ioab în cortul Domnului şi i-a zis: „Aşa grăieşte regele: Ieşi afară!“ Dar Ioab a zis: „Nu voi ieşi afară, ci aici voi muri“. Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s'a întors şi i-a spus regelui, zicând: „Aşa a grăit Ioab şi aşa mi-a răspuns“.
31Iar regele i-a zis: „Du-te şi fă-i după cum a spus el şi ucide-l şi îngroapă-l, şi astfel vei lua astăzi de pe mine şi de pe casa tatălui meu sângele pe care Ioab l-a vărsat fără pricină;
32Domnul a întors împotriva capului său sângele vărsat pe nedrept, pe măsura a ceea ce el le-a făcut celor doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el; că i-a omorât cu sabia, fără ca tatăl meu, David, să fi ştiut de sângele lor: pe Abner, fiul lui Ner, voievodul oştilor lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, mai-marele oştirii lui Iuda.
33Sângele lor s'a întors asupra capului său şi asupra capului urmaşilor lui până'n veac; dar David şi seminţia lui şi casa lui şi tronul său să aibă'n veac pace de la Domnul!“
34Astfel s'a suit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi s'a aruncat asupră-i şi l-a ucis; şi l-a îngropat în casa lui, în pustie.
35În locul lui, regele l-a pus peste oştire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi regatul avea fericită cârmuire în Ierusalim. Iar în locul lui Abiatar l-a pus regele pe Ţadoc să fie mare preot. h Iar Domnul i-a dat lui Solomon pricepere i şi foarte multă înţelepciune j şi mărinimie k precum nisipul de pe ţărmul mării. Priceperea lui Solomon era cu mult deasupra priceperii tuturor celor din vechime l şi deasupra tuturor înţelepţilor Egiptului m. El a luat-o pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David n până ce a terminat de zidit propria sa casă, dar mai întâi casa Domnului o şi zidul dimprejurul Ierusalimului; în şapte ani le-a făcut şi le-a isprăvit. Solomon a avut şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de pietrari în munte. El a făcut marea şi postamentele şi spălătoarele cele mari şi stâlpii şi fântâna din curte şi marea de aramă p; el a zidit cetăţuia şi întăriturile ei; el a făcut o deschizătură în zidul lui David, aşa că fiica lui Faraon s'a strămutat din cetatea lui David în propria ei casă, pe care el o zidise pentru ea. Tot atunci a zidit el cetăţuia. Solomon aducea în fiecare an câte trei arderi-de-tot şi jertfe de pace pe altarul pe care el I-l zidise Domnului, şi tămâieri ardea înaintea Domnului. Şi a isprăvit casa. Iată-i pe ispravnicii care cârmuiau lucrările lui Solomon: trei mii şase sute de meşteri peste poporul care lucra. El a zidit Haţorul, Meghiddo, Ghezerul, Bet-Horonul de Sus şi Baalatul; dar numai după ce terminase de zidit casa Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului; numai după aceea a zidit aceste cetăţi. – La vremea când David încă trăia, el i-a poruncit lui Solomon, zicând: „Iată, îl ai pe Şimei, fiul lui Ghera din seminţia lui Iemeni din Hebron; el m'a blestemat cu greu blestem în ziua'n care eu mă duceam la tabără; el s'a coborât să mă întâmpine la Iordan, iar eu i-am jurat pe Domnul, zicând: El nu va fi ucis de sabie!... Tu însă nu-l vei lăsa ca pe un nevinovat – căci om priceput eşti tu – şi vei şti ce să faci cu el; îi vei coborî la iad cărunteţele pătate de sânge“.
36Atunci regele l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Zideşte-ţi o casă în Ierusalim şi şezi acolo, dar de acolo să nu ieşi nicăieri.
37Va fi însă că'n ziua în care vei ieşi şi vei trece pârâul Cedrilor, atunci să ştii bine că negreşit vei muri; sângele tău va fi asupra capului tău“. Şi chiar atunci, în ziua aceea, regele l-a pus să jure.
38Iar Şimei a zis către rege: „Bun e cuvântul pe care l-ai grăit, o, rege, domnul meu; aşa va face robul tău!“ Şi a rămas Şimei în Ierusalim vreme de trei ani.
39Şi a fost că, după trei ani, doi robi ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s'a spus lui Şimei: „Iată, robii tăi sunt în Gat“.
40Atunci Şimei s'a ridicat, a pus şaua pe asinul său şi a plecat la Gat, la Achiş să-şi caute robii. Şi s'a dus Şimei şi şi-a scos robii din Gat.
41Şi i s'a spus lui Solomon, zicându-i-se: „Şimei a plecat din Ierusalim la Gat şi şi-a adus robii înapoi“.
42Atunci regele a trimis şi l-a chemat pe Şimei şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi ţi-am poruncit, zicându-ţi: «În ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi vei merge la dreapta sau la stânga, să ştii bine că negreşit vei muri»? Iar tu mi-ai zis: «Bun e cuvântul pe care îl aud».
43Atunci, de ce n'ai păzit jurământul pe Domnul şi porunca pe care eu ţi-am dat-o?“
44Şi a mai zis regele către Şimei: „Tu îţi ştii întreaga răutate pe care inima ta o ştie, ce i-ai făcut tu lui David, părintele meu; Domnul însă a întors răutatea asupra capului tău,
45în timp ce regele Solomon e binecuvântat, iar tronul lui David va rămâne veşnic în faţa Domnului“.
46Atunci Solomon i-a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, iar acesta s'a dus şi l-a ucis. r
Regele Solomon era foarte priceput şi înţelept; iar Iuda şi Israel erau foarte numeroşi, ca nisipul de pe lângă mare, ca o mulţime care mănâncă şi bea şi se veseleşte. Solomon era cârmuitor s peste toate regatele; ele îi aduceau daruri şi i-au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui. Solomon a prins a deschide stăpânirile Libanului şi a zidit Terma în pustie.
Şi iată care era hrana zilnică a [curţii] lui Solomon: treizeci de măsuri de făinuţă de grâu, şaizeci de măsuri de făină obişnuită, viţei îngrăşaţi, douăzeci de boi din păşune şi o sută de oi, în afară de cerbi şi căprioare şi păsări îndopate. Fiindcă el cârmuia peste toate ţările de dincoace de Râu t, de la Hazor la Gaza, peste toţi regii din această latură a râului; şi era om al păcii în toate laturile de jur-împrejur; iar Iuda şi Israel trăiau fără frică, fiecare sub viţa lui de vie şi sub smochinul său, mâncând şi bând şi prăznuind, de la Dan până la Beer-Şeba, în toate zilele lui Solomon.
Şi iată care erau dregătorii lui Solomon: Azaria, fiul preotului Ţadoc, Azaria, fiul lui Natan, căpetenie peste ispravnici şi omul de casă, Şişa, scribul, Ioasaf, fiul lui Ahilud, cel ce ţinea socotelile, Abişar, fiul lui Ioab, mai-mare peste dări, Benaia, fiul lui Iehoiada, mai-mare peste gospodării şi peste lucrările de zidărie, şi Zabud, fiul lui Natan, sfetnic. Solomon avea patruzeci de mii de iepe fătătoare pentru carele lui, şi douăsprezece mii de cai. Şi era cârmuitor peste toţi regii, de la Râu şi până la ţinutul Filistenilor şi până la hotarele Egiptului; aşa că Solomon, fiul lui David, domnea în Ierusalim peste Israel şi Iuda.